Oare cu ce ne vom alege din „idila“ politică dintre PNL şi PDL?

Lupta pentru ciolanul politic a devenit, în ultima vreme, atât de acerbă încât a început să stârnească, pe lângă reacţiile fireşti cu care ne-am obişnuit de-a lungul anilor de „democraţie”, şi unele care mai de care mai surprinzătoare. Finalul acestei noi „idile” politice ivite între PNL şi PDL este încă prematur de preconizat. Însă, după cum merg lucrurile la nivel central, putem spune că situaţia nu este tocmai roză din diverse puncte de vedere. Dacă până la urmă politicienii, şi dintr-o tabără şi din cealaltă, vor avea maturitatea să ajungă la un compromis viabil pentru a putea crea o alianţă stabilă, cu credibilitate la cetăţenii cu drept de vot, este de asemenea hazardat să afirmăm. Şi facem această afirmaţie gândindu-ne doar la un mic exemplu dintre lucrurile ce s-au petrecut în ultimile zile legat de această nouă alianţă. Ne referim bineînţeles la numele noii formaţiuni politice pentru care cei de la vârf se tot ciondănesc, fiindu-le greu să ajungă la un numitor comun. De parcă ar fi vorba de un spectacol, iar vedetele se ceartă care să-şi vadă primul numele pus pe afiş. În astfel de condiţii nu mai e de mirare nici starea avansată de lehamite la care a ajuns electoratul românesc, lucru care se poate constata la fiecare scrutin, indiferent de ce fel de alegeri este vorba. Şi să nu uităm că aici poate fi cu uşurinţă inclus şi electoratul sinăian, evident raportat la numărul de cetăţeni cu drept de vot ai oraşului nostru şi păstrând proporţiile. Nu trebuie să uităm un lucru foarte important. Cele două „tabere“, respectiv PDL şi USL, au fost pe poziţia şoarecelui şi a pisicii. Până la dezbinarea alianţei USL – moment preconizat de analiştii politici ca fiind iminent. Nici în Sinaia lucrurile nu au fost diferite. Dar nu are rost acum să ne amintim de toate bârfele, bălăcărelile şi disensiunile grave care au existat între reprezentanţii celor două tabere. N-am vrea să exagerăm, dar parcă s-ar potrivi chiar cuvântul… „duşmănie“. Acum, în ceea ce priveşte Sinaia, PNL-ul şi PDL-ul vor fi nevoite, culmea, să se împace şi să colaboreze pentru binele oraşului şi al cetăţenilor. Este, pe undeva, o contrazicere flagrantă a vorbei din bătrâni care spune că „dragoste cu de-a sila nu se poate”. Ţinând cont de trecut, la ce-am putea oare să ne aşteptăm? Cât de mult bine edilitar-administrativ va putea face noua alianţă urbei şi sinăienilor şi care va fi contribuţia membrilor acestei noi formaţiuni, ştiut fiind faptul că PNL-ul sinăian are o anumită „autoritate” şi nu permite nimănui mârâituri, sugestii sau cine ştie ce colaborări? De ce oare la vârf reprezentanţii acestor partide n-au înţeles că una sunt combinaţii, jongleriile şi aranjamentele făcute la Bucureşti la nivel central, şi cu totul alta este situaţia în teritoriu, acolo unde formaţiunile politice care vor alcătui această alianţă se află pe poziţii diametral opuse din aproape toate punctele de vedere. Dar ce rost mai are oare să ne întrebăm despre beneficiile cetăţenilor în urma apariţiei acestei noi alianţe politice, din moment ce şefii acestora s-au certat şi n-au putut cădea la o înţelegere de la început nici măcar pentru simpla alegere a denumirii formaţiunii?

You may also like...

Leave a Reply