Un pic de umor…

Ca să te poţi bucura de viaţă îţi trebuie o sănătate de fier şi o doză bună de umor. Să poţi râde de neplăcerile zilnice, de tine, de alţii, de toate dramele şi dramoletele, care, privite de la distanţă, nu înseamnă mare lucru… Salvador Dali, pictor suprarealist: „Nu vă temeţi de perfecţiune, nu veţi ajunge niciodată la ea.“ Să vrei să fii cel mai bun este, cu siguranţă, lăudabil. Să vrei să fii mereu cel mai bun în orice este începutul nevrozei. Dar cum să faci diferenţa, cum să îţi revii în simţiri şi să te regăseşti când se pune atâta presiune pe tine? Să fii o mama bună pentru doi copii (eventual nerecunoscători), un manager care aduce profit fără precedent firmei, iar acasă duce gunoiul şi e fresh pentru repriza de joacă alături de copiii lui… Un bun inginer, dar si un sef de la care se cere stiinta psihologica inalta (deh, altfel echipa nu aduce rezultatele scontate). Pur si simplu, invata sa te relaxezi si sa razi copios de lozincile corporatiste cand acestea te acapareaza prea mult („leadeship“ si „profitabilitate“ si „eficientizare“, de sfaturile pompoase din reviste sau de ceea ce iti cere… mama). Perfectiunea – ca parinte, prieten sau coleg – nu exista. Este doar orizontul ideal in care actio­nam, ne traim viata. A sti sa respiri adanc si sa refuzi presiunile, fara agresivitate, e o arta. Revine fieca­ruia sa-si cunoasca pragul de oboseala si sa deprinda acest mestesug. (PAMFLET)

You may also like...

Leave a Reply