Consilierii locali vor primi gratuit Voltaren!

Munca intelectuală, într-o opinie des acceptată, este mult mai dificilă decât cea fizică. Aşadar, cei care muncesc cu „capul” ar trebui remuneraţi pe măsură. Şi în afară de bani, sincer, ar merita şi alte avantaje care să le înlesnească obţinerea unor rezultate bune în activitatea lor. Consilierii noştri locali, adică cei pe care i-am ales să decidă ce e bine şi ce nu pentru noi şi pentru Sinaia, fac, indubitabil, parte din categoria de mai sus. E într-adevăr un efort copleşitor să ştii că porţi răspunderea unor decizii de pe urma cărora beneficiază un oraş întreg. Am folosit termenul „beneficiază” pentru că, după cum se vede, la noi tot ce se propune întru hotărâre se şi aprobă la foc automat în şedinţe. Asta nu poate însemna decât un singur lucru: profesionalism de la cap la coadă. Adică în elaborarea actelor normative locale, în dezbaterea lor în plenul şedinţei şi, în special, în votarea lor. Treaba se face, din câte am constatat, cu mânuţa sus, fără comentarii sau obiecţii neavenite, cu privirea aţintiă în foaia din faţă şi sub privirea atentă a celor aflaţi la masa de prezidiu. Şi cum consilierii noştri locali sunt şi ei oameni, uneori sunt supuşi unor eforturi care pot cauza mici neplăceri fizice. Să tot ridici mâna în sus pentru vot şi s-o laşi în jos, iar s-o ridici pentru un alt vot şi iar s-o laşi în jos poate fi, la un moment dat, o piatră de încercare pentru încheietura umărului drept. În cazul în care consilierii ar fi nişte marionete, am mai înţelege. Sfoara cu care ar fi manevrată mâna, ca să poată fi ridicată la vot, ar atenua efortul încheieturii, dar aşa… Sincer, să ridici mâna de vreo douăzeci şi ceva de ori în fiecare şedinţă – în funcţie de numărul de proiecte de hotărâre înscrise pe ordinea de zi -, spuneţi şi dumneavoastră, nu e un real efort? Ba da, epuizant chiar! Şi tocmai pentru asta mai marii urbei s-au gândit că ar fi bine să vină în sprijinul consilierilor printr-o măsură preventivă. Să le uşureze munca fără a risca cine ştie ce dureri sau, Doamne fereşte!, instalarea vreunei afecţiuni specifice încheieturii umărului. În consecinţă consilierii locali vor primi înaintea fiecărei şedinţe, odată cu mapa de proiecte, câte un tub cu renumita alifie Voltaren. Este ştiut faptul că cine se unge cu aşa ceva nu mai riscă nimic. Unde mai pui că acest modern unguent ia durerea cu mâna, în cazul în care durerea s-a instalat deja. Nu mai există astfel nici riscul ca vreo persoană cuprinsă de cine ştie ce acces de îndrăzneală să nu ridice mâna, să nu voteze cu „DA” proiectele de hotărâre pe motiv că-l doare umărul, astfel încât să încurce socotelile puterii locale!

You may also like...

Leave a Reply