Probleme şi… probleme!

Desigur, nu e prima şi probabil nici ultima dată când s-a scris şi se va mai scrie despre „aspectele” prezentate, dar o facem deoarece nu se întrevede nici o rază de speranţă că acestea măcar în „cincinalul” ce va să vină îşi vor găsi rezolvarea. De aceea le tot abordăm şi nu pentru că ni s-ar fi epuizat subiectele, aşa că stimaţi cititori şi aleşi, vă rugăm să reţineţi. Referitor la „îngroparea” a 80-90 miliarde de lei (vechi) în ruptura Drumului Cotei (dintre 1300 şi 1400), fără ca acesta să se şi justifice şi „releve” în calitate, îi atenţionăm pe cei vizaţi să binevoiască să încheie lucrările, că şi de s-ar fi realizat un pod peste cei 50 de metri (zona fugitivă) şi tot ar fi costat mai puţin. Mai mult chiar, perforarea şi realizarea pilonilor, fără ca lucrarea în sine să se şi acopere şi „lege” cu o calotă betonată, e asemeni altor lucrări noi-vechi, respectiv construcţiei spitalului şi blocurilor ANL, care zi de zi se degradează dovedindu-şi inutilitatea, ceea ce nu e nici normal şi nici permis. Să nu uităm că de acest drum au nevoie nu doar proprietarii edificiilor turistice din zonă, ci şi onor beneficiarii, adică toţi cei ce vor să se delecteze măsurând zona cu pasul, localnici ori turişti. S-au s-a şi votat fără să ştim obligativitatea „penetrării” muntelui doar cu telegondola? Totodată, solicităm să ni se spună cinstit şi la obiect dacă şi când se vor mai finaliza şi obiectivele nu întâmplător enunţate, respectiv construcţia spitalului şi blocurile ANL. Ba şi repetentul bloc social ce se termină, dar nu se mai termină, că cel puţin pentru unele au existat şi fonduri alocate, iar deturnarea (şi reţineţi că nu am spus sustragerea) acestora, îi cam apropie pe „direcţionari” de „Poarta Neagră”, unde se intră greu şi se iese cu specializare, aşa că… aviz amatorilor. Un alt aspect mai puţin remarcat (şi cunoscut) se referă la „stratul suport” pe care se montează pavajul. Nu e tot una să se pietruiască un bulevard din zona de şes, cu o fundătură (cum e strada Vânători). Acolo stratul supratasat s-a înlocuit cu unul super afânat nou format (şi dintr-un strat de pietriş pentru drenaj, ce indiscutabil că va permite infiltrarea apei sub pavaj şi degradarea rapidă a planeităţii, şi nu reluarea investiţiei, ci inutilizarea, cu toate că, ce e drept e drept, o bună bucată de timp, adică până la iarnă, va rezista! Întrebarea e dacă s-a lucrat aşa, din neştiinţă, ori cu premeditare? Cineva trebuie să plătească „oalele sparte” după, nu? În sfârşit, referitor la încă doar două „probleme”, precizez următoarele. Aşa cum am remarcat cu toţii, mijloacele de transport local achiziţionate ne-au costat nu mult, ci nejustificat de mult, ba dubiţele de marfă adaptate pe jumătate pentru călători, de la început s-au dovedit a fi prea fragile şi vulnerabile, ceea ce încă de pe atunci trebuia să-l determine pe acţionarul majoritar să facă proiecte peste proiecte, în vederea accesării fondurilor europene pentru înlocuirea acestora. Până erau perfectate şi avizate de-abia ne ajungea timpul. Dar de ce să „ne legăm la cap dacă nu ne doare”, când ştiut e că acest tip de fonduri nu pot fi „mulse” decât prin umflarea valorilor şi colateralele investiţii şi valori adăugate? Acum, când îmbătrânite înainte de vreme, se părăduiesc în garaj, credeţi că se vor mai găsi fonduri pentru reînnoirea acestor mijloace? În mod cert, nu. Astfel societatea „noastră” de transport va fi înghiţită de una particulară, „cu licenţă” şi nu m-ar mira ca aceasta să poarte un nune binecunoscut, pentru că singura problemă se rezumă la costuri. Un ultim aspect pe care îl voi aborda în articolul de faţă se referă la pasarele. Şi acest aspect, la rându-i, are două laturi distincte: utilitatea şi necesitatea. Astfel, dacă cele două de la liceu şi haltă şi-au demonstrat cu brio utilitatea aşa cum se găsesc (cu o singură observaţie referitoare la inesteticul „pinten” al celei de la haltă, latura spre calea ferată, deficienţă ce se poate înlătura relativ simplu prin „ornamentare”) atunci pasarela din zona Zgarbura chiar că s-a amplasat pe dos. De aceea şi utilitatea acesteia a lăsat de dorit! Sau, în mod premeditat, s-a montat astfel, pentru a deveni „un contribuabil serios” la bugetul local prin amenzile ce se percep celor ce îşi riscă viaţa traversând ilegal carosabilul? În acest caz ne şi întrebăm: s-a uitat oare că în ţările civilizate vârstnicii şi invalizii sunt protejaţi, înlesnindu-li-se accesul, chiar creându-se rampe speciale pentru ei? Dat fiind că fluctuaţia pietonilor înspre şi dinspre Malul Spitalului e de peste 95% comparativ cu aceea dinspre 1 Mai, nu credeţi că era mult mai indicat ca această pasarelă să se racordeze de la jumătatea pantei, în linie puţin oblică şi înspre hală să se realizeze un trotuar de 1,5 metri lăţime, deviindu-se cu aceeaşi lăţime carosabilul înspre latura opusă, ca astfel să se realizeze un acces direct şi lesnicios pentru pietoni? Cu o cheltuială infimă s-ar fi rezolvat această „corectură” şi aşa investiţia în cauză ar fi căpătat utilitate. Dar de ce să se facă bine dacă se poate şi altfel? Pe de altă parte, referitor la necesitate, se mai evidenţiază una. Înfiinţarea unei asemenea pasarele şi la gară, pentru că mai ales sâmbăta şi duminica e o aventură riscantă să treacă cineva spre sau dinspre acest obiectiv. Şi până se va devia calea ferată pe lângă telegondolă suntem nevoiţi să ne asumăm şi acest risc. Sperăm totuşi să nu mai dureze un mileniu până se va realiza şi după pantă, că prea ar fi anapoda să coborâm scările betonate ca apoi să le urcăm pe cele metalice. Cel puţin până ce guvernanţii şi parlamentarii vor decide la unison că România nu mai are nevoie de pensionari, urmând ca toţi să fie eutanasiaţi, evident cu mici şi nesemnificative excepţii, ilustrele lor persoane…

You may also like...

Leave a Reply