Consiliul local şi „Alianţa disperării”… Dispare chiar şi noţiunea de „opoziţie”?

Ne-am lămurit de mult cât preţ pune actuala putere locală pe semnificaţia unor noţiuni de genul „liberal” sau „liberalism”! Asta dacă nu cumva asistăm acum la o categorică golire de sens a acestora… Nu vedem altceva decât proliferarea unor atitudini hegemonice. Primează exclusiv interesele personale sau ale unui grup restrâns care gravitează la mică distanţă de „puternicii zilei“ din Sinaia. Dacă ne referim la jaful generalizat care se petrece în oraş, nici măcar nu se pune problema unei „acuzaţii”. E pur şi simplu o constatare… O realitate tristă, dură, dar aproape omiprezentă. Atunci când e vorba de „convergenţa” unor „anumite” interese, nimic nu mai contează. Nu mai există scrupule, nu mai are importanţă ce metode sunt folosite pentru atingerea scopurilor vizate! Totul se face prin spate, prin „uşa din dos”! Interpretarea legilor a devenit o practică la ordinea zilei. Nici semnarea unor documente cu mânuţa unor eventuali „ţapi ispăşitori” nu mai e un secret pentru nimeni, căci puterea locală a fost de multişor atinsă de sindromul atotputerniciei, a imunităţii pe care ţi-o poţi consolida mai lesne dacă pui un „devotat” să-ţi scoată castanele din foc! Nu ne-a lipsit deloc nici practica impunerii oamenilor care ştiu să se aplece frumos în anumite posturi „cheie”, sau, ca recompensă pentru „serviciile aduse”, în sinecuri călduţe şi convenabil remunerate. Asta ca să nu mai discutăm despre faptul că nepotismul şi promovarea nonvalorii au devenit „chestiuni arzătoare la ordinea zilei”. Mai marilor urbei se pare că li sunt foarte dragi adepţii proverbului care spune „capul ce se pleacă…” Şi de oameni care ştiu bine „avantajele” plecării capului şi a neieşitului din cuvântul puterii locale nu ducem deloc lipsă! Stilul pe care puterea locală l-a impus în şedinţele consiliului local e „categoric” (ca să nu folosim un eufemism dur, deşi s-ar potrivi mai bine!). Dar motivaţia „lor” nu a întârziat. Totul se face numai şi numai în numele eficienţei! Câtă elocvenţă în această… minciună sfruntată! De fapt nici nu mai înţelegem bine rostul actualului consiliu local. Nu degeaba i s-a tras porecla de „consiliu de marionete”! Această adunare jalnică (cu mici excepţii) nu mai are altceva de făcut decât să fie prezentă în sală şi să ridice mâinile în sus, votând invariabil „DA“ la proiectele de hotărâre elaborate de „ei” pentru binele sinăienilor… Cu privirea plecată cuminte în foile din faţă şi sub atenta supraveghere de la masa de prezidiu. Nu de alta, dar nu cumva vreun neavenit „îndrăzneţ” să se trezească punându-se de-a curmezişul deciziilor luate de sus, evident exclusiv în fololosul Sinaiei şi al cetăţenilor! În ultimii ani însă am constatat că nu au fost nicidecum surprize. „Maşina de vot“ a liberalilor a funcţionat ca unsă, propulsată şi de „motorul” unei majorităţi confortabile! Doar nu era să ne aşteptăm ca cineva să-şi taie singur craca de sub picioare! A devenit evident faptul că fiecare ştie bine ce riscă dacă are păreri contrare puterii locale! Nici nu s-a uscat încă bine cerneala pe documentul care parafează noua alianţă a liberalilor cu foştii lor principali inamici politici, cei din PDL. Dacă la centru situaţia şi interesele – în principal electorale în acest moment – sunt altele, în teritoriu însă situaţia diferă chiar mult, şi nici Sinaia nu face excepţie. Dar dacă vom asista cumva la o „căsătorie de convenienţă”, de teama periculosului tăvălug al liberalilor? Atunci mai mult ca sigur că vom fi martorii dispariţiei în neant a însăşi ideii de „opoziţie”. Lucru deosebit de grav, de periculos, fiind bine ştiut faptul că în lipsa opoziţiei nu mai funcţionează absolut nimic…

You may also like...

Leave a Reply