Parcă am fi în „lumea a treia”… Copiii stau la coadă pentru un leagăn!

leagan rupt

Puterea locală nu se dezminte! Cea de-a şaptea mare promisiune din broşura electorală cu „proiecte – promisiune” pusă sub nasul alegătorilor sinăieni înaintea scrutinului pentru localele din 2012, se referea la un lucru absolut concret. Era vorba de locurile de joacă din cartiere. Altminteri, un demers cât se poate de nobil, fiind vorba de tânăra generaţie. Electoratului sinăian i se spunea răspicat: „copiii au nevoie de noi locuri de joacă în Sinaia”. Lucru cât se poate de adevărat. Dar şi mai adevărat este că s-ar mulţumi chiar şi cu cele vechi. Bineînţeles dacă ar fi funcţionale, ceea ce în multe cazuri nu se prea întâmplă. Exemple de locuri de joacă de prin diverse zone care arată vai de mama lor (unele chiar pot pune în pericol integritatea fizică a copiilor) sunt destule, dar nu stăm să le înşirăm aici. De această dată ne-am oprit asupra unui aşa-numit loc de joacă situat în cartierul Malul Spitalului. Când ajungi acolo de la bun început „te frapează” amplasarea ideală a acestui obiectiv edilitar. Când adie vântul duhoarea de la platforma de gunoi din imediata vecinătate mută din loc nasurile tuturor. Ca să nu mai vorbim că oportunitatea amplasării unui loc de joacă lângă un adevărat focar de infecţie nici nu mai are rost să fie discutată! Bref, toate aparatele de joacă sunt într-o stare „excepţională”. Unele leagăne au fost smulse efectiv cu totul. Copiii din zonă, nu puţini, au ajuns să stea la rând ca să poată folosi singurul leagăn care încă se mai ţine pe picioare. După cum spuneam situaţia nu e nici pe departe singurală în Sinaia. Demersurile cetăţenilor, din câte am aflat, au rămas fără nici un rezultat. Cei responsabili cu întreţinerea şi repararea locurilor de joacă au aflat de mult de astfel de neajunsuri, dar se pare că de ani de zile sunt ocupaţi cu diverse alte probleme mult mai importante.

Cireaşa de pe tort o reprezintă însă fântâna arteziană de la intrarea spre locul de joacă în cauză. Şi ea suferă de ani de zile de indolenţa şi nepăsarea autorităţilor locale responsabile. Bineînţeles că instalaţia care făcea ca apa să ţâşnească se pare că n-a funcţionat de la bun început, aşa că numai arteziană nu o putem numi. Bazinul acesteia este plin cu un lichid uşor vâscos, verde-maronie pe care ţi-e scârbă doar să-l priveşti. Bieţii părinţi sunt nevoiţi să fie cu ochii în patru pe micuţi ca nu cumva aceştia să aibă „iniţiativa” să bage mâna în mizeria din fântână. În rest, toate bune şi la locul lor!

You may also like...

Leave a Reply