„Proiectele” şi promisiunile electorale sunt bune?

Da, cel puţin până nu se va iniţia şi vota legea sperjurului, că după aceea orice „promisiune” cu „hibe”, adică incompletă şi neonorată, va intra sub incidenţa penalului, iar „plata şi răsplata” vor fi pe măsură. Aşa că nu mai este mult până departe… sau?
Totuşi, pentru a nu se interpreta că subiectul prezent nu are şi predicat voi puncta pe scurt pe marginea celor 23 de proiecte ale „alesului dumneavoastră”. Nu de alta, dar poate aşa va înţelege tot neînţelesul ce şi cum i-a făcut de am ieşit iar pe locul doi când concuram singuri…

Astfel, reabilitarea termică a blocurilor şi locuinţelor ANL fiind programe guvernamentale pentru care contribuţia locală e simbolică, nu se puteau trece la „realizări“ în „beneficiul alesului”. Totodată, din proiectele rămase o parte le erau favorabile edililor, şi mă refer la continuarea lucrărilor spitalului, reabilitarea străzilor, a cimitirului, gospodărirea, întreţinerea şi modernizarea oraşului etc. Aşa că, pentru ceea ce erau datori să realizeze nu e cazul să-i preamărim, că doar nu din bugetule personale le execută. Dar e cu atât mai grav când se angajează credite pentru aceste obiective şi se uită, cum e cazul lucrărilor spitalului ce s-au rezumat doar la „expertizarea” acestuia pentru că mizilicul de 1,5 milioane de euro nu a reuşit nici măcar să îl scoată din comă.

De asemenea, o altă categorie de lucrări se încadrau în proiectele deja demarate. Şi mă refer aici la modernizarea reţelei de canalizare şi epurare, reabilitarea reţelelor şi captărilor de apă, rezolvarea problemelor deşeurilor etc., programe în mare parte impuse dar şi finanţate de Uniunea Europeană, aşa că unde există meritul edililor noştri? Desigur, în celelalte „proiecte”, ori nerealizate – aşa cum ar fi construirea creşei, căminului pentru bătrâni, centrul pentru tineri, organizarea F.O.T.E. 2013, a bazei sportive noi etc. – ori în proiectele ce se implementează doar pe hârtie… de imagine. Şi mă refer aici la realizarea muzeului, Park Aventura, crearea brandului Sinaia (de parcă acum s-ar fi lansat pe piaţă „Perla Carpaţilor”), că măcar de atâta suntem buni, să ne lăudăm cu ce ne-au lăsat alţii moştenire. Totuşi, meritul edililor se relevă şi la construirea de noi locuri de joacă pentru „sugari” în cartiere, că e mai comod să realizezi 3-4 astfel de spaţii pe tot atâtea sute de metri pătraţi, decât o „arenă” sportivă cu tot ce presupune aceasta, pe câteva mii de metri pătraţi când „pensiunile” sunt prioritatea numărul unu în Sinaia, nu? Pentru acestea un hectar de teren… a fost prea puţin! Au mai rămas totuşi de rezolvat câteva proiecte… Dar, ce vreţi stimabililor, chiar să le facă pe toate şi… într-un mandat? Am uitat cum că e al treilea? Nu, dar primul a fost pentru „încălzire şi adaptare”, al doilea pentru împărţirea sarcinilor – că doar din cauza asta s-au înfiinţat cele două societăţi comerciale. Dar acum, după cum se vede, s-a intrat în mod categoric şi decisiv la treabă, aşa că şi de nu va fi gata într-un mandat, două va fi în alte trei…, pentru că dacă vrei să ai muncă trebuie să o păstrezi. Pe ici, pe colo se va mai lăsa şi cu câte o neterminată, astfel vor avea şi generaţiile viitoare unde să-şi îngroape bugetele. Că e drept să fie aşa, nu? Am lăsat, şi nu întâmplător, la urmă câteva proiecte. Şi mă refer la „introducerea de camere video pentru siguranţa cetăţenilor”, care s-a rezumat la siguranţa angajaţilor primăriei chiar dacă ne-au costat cât o telegondolă. Ba printre „pretenţiile” edililor putem enumera şi zăpada artificială de la Cota 2000 şi chiar continuarea traseului şi investiţiei teleleicii între Cota 1400-2000, că bietul munte adineauri s-a despovărat de turişti şi poate… încă mai poate duce în spinare o sarcină: a doua investiţie de acest fel ce iniţial se blocase şi scurtase tocmai din acest considerent. Aşa că s-a rezolvat, ba s-a stabilit şi preţul achiziţiei care – minune – nici măcar nu s-a dublat în raport cu cel „antamat” anterior, că la noi se lucrează responsabil, nu ca la alţii…

În sfârşit, referitor la construirea unei moderne pieţe – am mai spus-o şi o mai spun – nimic nu e de prisos dacă nu se încarcă la buget. Dar cum nimeni nu face investiţii doar de „amorul artei”, sunt sceptic că… dacă se va realiza aceasta nu se va reflecta în preţul de cost, de aceea prefer o piaţă accesibilă, decât una de lux, cel puţin atâta timp cât pensiile noastre vor rămâne tot la nivelul de sub-minim. Închei totuşi pe un ton mai optimist, mulţumindu-le edililor pentru super-şantierul ce vizează „refacerea centrului istoric al oraşului”! Ce mai contează că lucrările s-au început alandala, adică pe întreg tronsonul, când bieţii moldoveni nu acoperă nici un sfert din necesarul forţei de muncă şi astfel rămân destul neterminate? Ce mai contează că s-au proiectat greşit sensurile giratorii, dar nu numai? Ce mai contează că racoardele către consumatori (gaze şi apă mai ales) în loc să se preia din zona spaţiului verde unde se impunea montarea conductelor principale, se preia din zona betonată ce se va dezafecta anevoios şi costisitor în eventualitatea foarte probabilă că se vor avaria? Dar… ce mai contează? Esenţial este că se face şi… se vede, nu?

You may also like...

Leave a Reply