Ce alte probleme se mai edifică în… urbea noastră?

Pentru a le edifica, o luăm per-pedes, că din viteza raliului, evident, nu se pot reţine. Ca atare, rezon… la mişcare! Mai înainte de toate trebuie să inventariem şi realizările pentru că nu s-au făcut fără sacrificii. Astfel, un prim pas în rezolvarea problemelor noastre s-a evidenţiat pe „linia” muncii, că aducând forţă de muncă din „import” se cheamă că am mai scăpat de o grijă şi o obligaţie. Ba odată cu rezolvarea acestei probleme ne-om mai dezbăra şi de un nesuferit obicei, mâncând doar de patru ori pe ani (când ne pomanagesc aleşii). Mai mult chiar, avem posibilitatea să ne îmbuibăm şi din patru în patru ani (la alegeri), ba încă de câteva ori la nunta de argint, de aur şi de… , aşa că, trai pe vătrai! Totodată se cuvine să nu uităm că unele dintre lucrări (şi probleme) s-au şi finalizat. Ba pentru a fi siguri că se fac temeinic şi cu socoteală s-au reluat şi de două, trei ori, aşa că cel puţin în zona menţionată măcar 50 de ani nu mai avem ce investi şi drept e că nici de unde, astfel rezolvând încă o necunoscută. De asemenea, pentru siguranţa cetăţenilor s-a investit din greu în camere de luat vederi, dar acestea ne-au luat tot bugetul, nerezolvând nici pe departe problema menţionată, pentru că prădătorii pot lucra şi cu…, dar şi fără ele. Mai bine îi trecea în schimbul de noapte pe gardienii publici, care aşa măcar poate şi-ar fi justificat şi „excelenţele lor” salariile, nu? În acelaşi context, sute de terenuri, adică aproape tot patrimoniul urbei s-a concesionat pe mai nimic la „potentaţii şi agreaţii” celor ce îl administrează, susţinând că valoarea atrage valoare şi înglobează forţa de muncă locală, care pe niciunde nu se regăseşte. Aşa că, bună-i socoteala? Totodată, s-a investit „apreciabil” şi în terenul de parcare cu plată şi chiria se apropie de aceea a unui loc de cazare în hotel, când la noi nu i se mai oferă turistului motorizat nici o altă facilitate, astfel reuşindu-se a se îndepărta şi bruma de naivi ce se mai aventurau pe aceste coclauri. În asemenea condiţii, s-a procedat cu cap? Turistul este taxat şi „mitraliat” din toate poziţiile şi direcţiile, adică de Stat (care, chiar dacă stă, încasează jumătate din venituri), de autorităţile locale prin colateralele impozite, de hotelier pentru serviciile aduse şi de toţi ceilalţi ce îşi închipuie că îţi fac un favor dacă îşi fac datoria şi considerăm că însă se mai poate redresa. În condiţiile date turismul se îndreaptă cu paşi repezi către groapa comună, acolo unde s-a dus şi industria care, bună-rea, mergea şi unde se vrea a se „arestui” şi agricultura. Aşa că, s-a lucrat cu cap sau s-a greşit cu premeditare? În alt context, vi se pare normal ca un metru cub de apă să coste mai mult ca unul de gaze, ori un kilowatt, când nici măcar nu e tratată împotriva calcarului, ce distruge nu doar interiorul maşinilor de spălat, ci şi organele noastre mai puţin supleante? Dat fiind cocoşarea contribuabilului cu atâtea taxe şi impozite, s-a tot încercat sensibilizarea Statului în a-şi retrage măcar TVA-ul din acest domeniu, dar în zadar şi cine ştie cât va mai dura până ce acesta va fi constrâns să se execute…

Un alt aspect ce ţine de siguranţa cetăţenilor (şi nu doar ai urbei), se evidenţiază în zona transportului care, după cum prea bine ştiţi, s-a mutat pe variantă, cu plecare de la gară. Dar dacă nu s-a mai „luminat” semi-curba prin defrişarea şi terasarea în scurt a zonei ce obturează vederea la intrare pe latura dreaptă, măcar se puteau amplasa semne vizibile de reducere a vitezei circulaţiei, iar pentru pietoni, în lipsa pasarelei, măcar un semafor. Da, măcar atât, domnilor aleşi, dacă nu e prea mult ceea ce vă cerem. Ba, dacă tot suntem la „rubrica de favoruri”, mai faceţi-ne un hatâr, dispunând să se rezolve şi cu iluminatul pietonal pe aleea gării, că nu e normal şi nici corect să avem „oaze de întuneric” în centrul „comunei”. Or, dacă e prea greu ceea ce vă cerem, oferiţi-ne în loc de brichete, pixuri şi… gogoşi electorale-lanterne, că turiştii şi aşa nu se mai aventurează pe la noi după ce s-au păcălit o dată. Nu credeţi? Şi, pentru că tot se apropie festivalul toamnei, aş mai avea o recomandare. Ca în toate cele trei zile de târnoseală, să i se permită şi producătorului agricol să îşi expună oferta, ba chiar fără a mai plăti vreo taxă, şi aşa se cheamă că după urma acestui talcioc ne alegem măcar cu produsele indispensabile pentru iarnă, pe costuri simţitor reduse, ceea ce chiar nu ar fi rău, domnilor ce, zice-se, gospodăriţi urbea în numele şi interesul nostru. Dar oare o faceţi?

Cu acelaşi respect, Doru Cernescu

You may also like...

Leave a Reply