Pastila saptamanii

Trebuie să recunoaştem că până în momentul de faţă puterea locală ne-a făcut să trecem prin nişte „momente electorală“ deosebite „încântătoare“, asta ca să nu le spunem tulburătoare. Deşi, de fapt, acest cuvânt ar defini mult mai bine situaţiile prin care am trecut. La ultimile locale am avut parte chiar şi de momente penibile în care unor „notorii“ politicieni locali le era frică de raţia de mâncare a oponenţilor politici, chit că aceasta era substanţial mai „sărăcuţă“ decât a lor. Se temeau ca nu cumva observatorii din afară, sau aşa-numiţi oameni din umbră, să se îngraşe pe spezele USL-ului de care acum s-a ales un mare praf şi o groasă pulbere.
Unde sunt oare artificiile şi şampaniile bubuind către… azimut? Ne apropiem cu paşi reprezi de campania electorală pentru prezidenţiale. Să credem oare că de data aceasta puterea locală va da dovadă de fair-play? Nu va încerca oare ca şi până acum lovituri sub centură? Să ne amintim de campania electorală din 2012. Nu cumva noroiul, cuvintele jignitoare la greu şi călcatul în picioare al adversarilor politici au stat la baza principiului de luptă în fosta campanie electorală? Să credem oare că acum, când miza e uriaşă, având în vedere şansele partidelor politice intrate în cursa „prezidenţialelor“, se va juca cinstit. Cel puţin având în vedere tot ce s-a petrecut până acum…

You may also like...

Leave a Reply