România chiar se confruntă cu o criză?

Dacă e să privim din punct de vedere politic, da! Şi aceasta din cel puţin două considerente. În primul rând că toată clasa politică s-a dovedit a fi de o calitate îndoielnică, adică fără viziune, fără cuvânt şi acum la spartul târgului şi fără cei şapte ani de-acasă, ceea ce e grav, chiar foarte grav. În al doilea rând că adevăratele valori, dacă încă nu au emigrat, se complac în a sta pe post de spectatori şi se mai miră că toate ne ies pe dos. Dar cum oare ar putea fi altfel, când nimeni şi nimic nu-i determină pe cei ce ne guvernează să stopeze risipa şi afluxul de incompetenţă? În contextul dat, oare nu ne e clar că de la clasa politică (oricare ar fi ea) nu avem să ne aşteptăm la ceva bun şi în locul ei trebuie să-i punem pe cei ce au dovedit, măcar în cei 25 de ani trecuţi de la revoluţia furată, că au să rămas verticali luptând pentru interesul naţional? De noi depinde aşadar să avem ce ne dorim şi… ce merităm. Ca atare, după… nu mai avem să ne plângem!

Pe de altă parte, referitor la conflictul din Ucraina, amplificarea acestuia şi depăşirea graniţelor sale, la rându-i şi acesta ar fi un motiv de criză, dar atenuată, datorită faptului că într-un moment dificil nu ne-am lăsat duşi de val şi de mintea îngustă a „unora“, dovedind că suntem chiar meseriaşi şi atunci când trebuie să ne respectăm angajamentele. Da, şi acest moment decisiv ce a înclinat balanţa în favoarea noastră s-a derulat cu doar câţiva ani în urmă, când premier era cel ce astăzi se vrea şi preşedinte, dar care la unison cu ministerul de resort susţinea, nici mai mult nici mai puţin decât, neonorarea angajamen-telor cu NATO prin neparticiparea cu trupe în zonele de conflict, măsură care, dacă ar fi fost agreată şi de preşedinte, indubitabil ne-ar fi exclus din rând celor menţionaţi, lăsându-ne descoperiţi şi vulnerabili în faţa oricăror neprieteni. Consecinţa ar fi fost nu doar dezastruoasă pentru noi, ci poate chiar sinucigaşă. România transformându-se într-o a doua Transnistrie avortată definitiv şi iremediabil din Europa. În acest caz evident că şi pe celelalte direcţii ni s-ar fi închis porţile, rămânând să-l slujim poate încă 50 de ani pe tătucul de la răsărit şi nu doar cu carnea de tun, ci şi cu produsele, redevenind un stat satelit cu o piaţă de desfacere pe o singură direcţie şi cu singurul beneficiu ce rezultă din „da-vai”. Iată dar ce am ratat: reeditarea istoriei din 1945, când plăteam din greu daune de război celor pe are i-am ajutat….

Cine pricepe… bine, dar cine nu, măcar să nu ne mai dea lecţii.

You may also like...

Leave a Reply