Cine plăteşte oare risipa de apă potabilă din oraş?

Să nu zicem că nu trăim într-un oraş îmbelşugat. Cel puţin apa nu ne prisoseşte! Ba, putem spune că se află la îndemâna tuturor şi asta fără ghilimele sau cine ştie ce conotaţii ascunse…

După cum se vede, pe strada Mihail Kogălniceanu, unul dintre hidranţii montaţi la marginea drumului a devenit într-adevăr… public. Din câte ştiam astfel de instalaţii sunt prevăzute pentru a fi folosite în anumite situaţii strict delimitate de lege. În nici un caz acestea nu sunt pentru largul uz al publicului. Însă, la noi, se pare că trăim o altă viaţă. Ne bucurăm de mărinimia autorităţilor şi nu e nici o problemă dacă ne legăm chiar un furtun şi ne udăm tarlalele cu apa care curge de acolo. Ce mai contează „cadrul legal“? Ce importanţă are faptul că cineva trebuie să plătească apa ce curge prin tulumba respectivă către un utilizator care nu-şi pune probleme? De vină credem că sunt cei care n-au strâns şurubul şi au lăsat ca apa să se scurgă. Alţii, mai intreprinzători, au zis că ce rost are să lase apa să se risipească. Şi au folosit-o şi o folosesc şi în continuare în interesul propriu. Suntem la munte, nu? Pâraie sunt destule, cui, ce să-i mai pese de un hidrant? Ar trebui să le pese celor responsabili, dar probabil acestora le e mai confortabilă moţăiala în birouri… Acest caz se pare că nu este singular şi, mai grav, fenomenul se petrece de o vreme îndelungată. Înseamnă că, într-adevăr, suntem foarte generoşi… Atunci de ce mai vin facturi la apă, la curent, la gaze etc.?

You may also like...

Leave a Reply