Toamna se numără … Sinăienii !

Pe zi ce trece devenim mai sălbatici şi mai egoişti, înconjuraţi de oameni răi, corupţi şi din ce în ce mai nesimţiţi. Este de ajuns un nesimţit sau orice act de nesimţire făcut de un individ, în mulţime, ca să-l vezi predominant pe el. De fapt este singurul lui mod de a ieşi în evidenţă, în lipsa altor capacităţi. Ca în fiecare toamnă, mi-am condus fiica în prima zi de şcoală. Greu să nu observi privirile admirative ale părinţilor pentru copiii lor, diriginţii care îşi caută din ochi elevii, dascălii cu suflet mare sorbindu-i din ochi pe copiii noştri copleşiţi de emoţiile specifice gândului unui nou început. Şi stăm toţi şi aşteptăm, şi aşteptăm, şi tot aşteptăm …

Pe cine ? Pe el, pe marele nesimţit al acestui oraş, fără de care nici soarele nu răsare, nici iarba nu creşte, nici sinăienii nu pot respira. Şi culmea, dintre toate lucrurile frumoase pe care le-ar fi putut spune, a ales să-ncerce să ne convingă, pe noi toţi, că terenurile de sport sunt deschise pentru sinăieni. Adică noi suntem proştii proştilor şi nu vedem gardurile, lacătele şi chitanţele pe care le taie tânărul Fălcescu. Care Fălcescu ? Tot ăla care ne blochează roţile, tot ăla la a cărui uşă ne rugăm pentru o plimbare cu telegondola, vestita telegondolă construită din banii noştri, tot ăla căruia noi i-am cumpărat o maşină de 40.000 de Euro, tot ăla care nu ezită să ne umilească şi să arunce injurii, de cele mai multe ori prin SMS-uri. Îi înţeleg complexul de inferioritate.  E greu să te uiţi în ochii celui care ţi-ar fi putut fi tată şi în acelaşi timp să-l împroşti cu dispreţul tău de parvenit. Ce să facem, i-am ascultat discursul primarului, i-am ascultat discursul deputatului, i-am ascultat discursul directorului slugă nevinovată a celui dintâi şi m-am rugat la Dumnezeu să nu-şi fi pregătit şi consilierii vreun discurs. Au rămas nerostite cele mai importante discursuri, ale dascălilor şi ale elevilor, singurii îndreptăţiţi să ne vorbescă despre şcoală.

Am plecat, cu jumătatea mea la braţ, bolborosind. Cât de nesimţit să fii? În curând cred că o să-nveţe şi slujba de înmormântare şi parcă-l văd pe el cântând Prohodul, deputatul cu cădelniţa, Falcescu-n rol de cioclu şi Panait cu parastasu’. Ban la ban, şi păduche la alegător!

Muncim, dar avem! Păi decât să mai facă alte credite pe la banci, credite pe care noi sinăienii le plătim, cum ar fi cel de 8 milioane de Euro pe care tocmai l-a angajat pentru visurile lor telegondoliene, mai bine groparul nostru. Da, ştiu, e deja groparul nostru, dar n-are şcoală. Las’ că-nvaţă! Cum a-nvăţat să crească în fiecare an taxele şi impozitele, cum a-nvăţat că e mult mai profitabil să bage mâinile adânc în buzunarele noastre prin toate scumpirile abuzive, învaţă el şi Prohodul. Şi poate n-ar fi tocmai rău, l-ar apropia de Cel de sus. Cam aşa se întamplă când gândeşti cu fundu’. Pardon, mă scuzaţi, cuvânt „tabu“. Dar hai să fim serioşi, nu ştiu ce să mai cred, după un festival cu atâtea umbreluţe colorate şi cravate roz, nu reuşesc să-mi dau seama cui a fost adresat, pentru că nouă, sinăienilor, cu siguranţa NU.

Să auzim de bine şi să fim încrezători în viitor !

You may also like...

Leave a Reply