Multor sinăieni le-a plouat în gură din cauza preţurilor prohibitive la produsele… „ecologice”!

Ecourile aşa-numitului festival s-au stins deja şi nu are rost să enumerăm aici eufemismele cu care multă lume a definit această manifestare oarecum „înjositoare” pentru Sinaia, oraşul regilor. De această dată am luat în atenţie anumite lucruri ceva mai mărunte, aşa cum ar fi spre exemplu produsele expuse la bâlci în tarabele „autorizate”. Mulţi dintre participanţi ofereau o gamă largă de produse, speciale, ecologice: mezeluri, brânzeturi, băuturi, dulciuri, legume, fructe şi multe altele…

Dacă e să ne raportăm la salariul mediu sau minim pe economie pe care probabil că marea majoritate a sinăienilor îl primesc, produsele respective trebuiau să capete de la bun început denumirea de „delicatese“. Aşa cum nicăieri în lume oamenii de rând nu-şi permit decât rarisim sau poate deloc să mănânce icre negre, stridii, brânzeturi fine, şampanie sau vinuri vechi, la fel s-a cam întâmplat şi aici. Dar nu cu astfel de „fineţuri”. Ci pur şi simplu cu salamuri, caşcavele, dulceţuri şi alte afumături specifice.

O FLEICUŢĂ „ECO“ DE-AŞ MÂNCA, CÂT SALARIU AŞ DA PE EA?

La 70 de lei kilogramul de brânză sau caşcaval „ecologic”, fie el şi de capră italiană, am constatat că puţină lumea şi-a permis să-şi cumpere, de gust, câteva felii. Mezelurile de asemenea aveau preţuri astronomice, deşi trebuie să recunoaştem că arătau mai mult decât apetisant.
Suntem convinşi că producătorii n-au minţit asupra calităţii produselor, dar au nimerit într-un loc nu foarte propice pentru a-şi vedea afacerile progresând. Dacă un astfel de „târguşor” cu bunătăţi ar fi amplasat în Bucureşti, în faţa unei companii multinaţionale cu angajaţi „cocă” de bani, şi tot nu suntem convinşi că s-ar fi înghesuit prea mulţi să mănânce salam de mistreţ al cărui preţ pe kilogram depăşeşte preţul facturii la gaze al unei familii cu trei persoane pe o lună de zile. Nici la Paris nu te obligă nimeni să iei cina la terasele de pe Champs Elisees. O cafea pe strada de vizavi costă de cinci ori mai ieftin! La fel şi la noi. Caşti gura la salamurile ecologice de la bâlci şi nu te opreşte nimeni să-ţi iei parizer şi pâine de la Penny la un sfert de preţ. Până când balanţa venituri-preţuri în astfel de chestii nu va reveni la normal, târgurile de acest fel nu-şi vor avea rostul. Decât ca nişte „expoziţii” culinare, ambiţioase, dar fără nici un temei real.

Nu suntem, nu am fost şi nici nu vom fi cârcotaşi, dar întotdeauna am fost adepţii „descreţirii“ frunţilor. O glumă bună, o poantă sau măcar o sintagmă haioasă am ţinut s-o împărtăşim mereu cu cei apropiaţi. De aceea, stimaţi cititori, vă facem cunoscut un scurt dialog pe care l-am auzit, fiind purtat între doi vizitatori de la bâlci ce căscau gura la standul cu produse „eco“.
– Bă, îţi aduci aminte ce bine era pe vremuri, când puteam să facem CAR să ne luăm câte ceva? Dacă am putea şi acum să facem la fel, sincer, aş gusta şi eu din telemeaua asta de capră.

You may also like...

Leave a Reply