Noi împliniri edilitare, cu care ne mândrim!

După ani şi ani de tărăgănare, puterea locală a binevoit, într-un final, să toarne câteva roabe de asfalt şi de jur împrejurul complexului Prestarea. La început am crezut că e un lucru bun, dar din câte se vede, iarăşi am nimerit din lac în puţ din cauza ambiţiilor puterii locale. Probabil că cineva îşi doreşte ca asfaltul respectiv – între noi fie vorba, turnat cam de mântuială aşa cum se întâmplă de obicei prin oraş – să nu mai fie călcat în picioare şi luat de-a răsturnatelea de anvelopele autovehiculelor.

Până şi staţia taximetriştilor a fost mutată într-un loc care până mai ieri era „fieful“ operatorilor de caracatiţe. Au fost mutaţi toţi cu arme, bagaje şi maşini în alveola – refugiu din fosta staţie a autobuzelor. Mai marii noştri poate că îşi doresc ca nimeni să nu mai folosească asfaltul care a fost turnat împrejurul complexului mai sus amintit ca nu cumva acesta să se erodeze. Dacă va rămâne nefolosit cu siguranţă s-ar putea să dureze mai mult de un an.

Puterea locală a început cumva să mişte treburile legat de construirea noului spital?
Deocamdată am văzuţi nişte pari înfipţi în pământ între care au fost puse panouri despărţitoare. Să fie oare un semn bun? Să aibă oare sinăienii o şansă după 20 de ani de stagnare a acestei iniţiative despre care nimeni nu mai ştie ce-i cu ea? Pe semne că acest obiectiv are ca „target“ electoral alegerile locale din 2020, căci până în 2016 nu mai este foarte mult.
În momentul de faţă lumea se bucură că acolo s-ar putea să se înfiinţeze „organizarea de şantier“. Dar vine iarna şi… Nu cumva este o fază prea incipientă, având în vedere faptul că bani pentru construirea noului spital au existat încă de la primul împrumut „mamut“ făcut de administraţia Oprea acum câţiva ani? S-au reuşit tunuri de zăpadă, diverse lucrări de reparaţie a străzilor… Toate acestea erau prevăzute să fie realizate cu banii respectivi. Şi a urmat scuza de rigoare: banii pentru spital „n-am reuşit să-i cheltuim“…

Votaţi-ne, dragi sinăieni căci în curtea primăriei veţi avea un amfiteatru „gândit ca un forum cetăţenesc“. Acesta va fi „realizat din beton, luminat şi înconjurat de verdeaţă“… Unde mai pui că mai marii noştri s-au gândit că această adevărată cazemată „va constitui un nou punct de atracţie pentru oraş“. E atractiv, nu zicem nu, să te aşezi pe betoanele din faţa primăriei. Poate să şi stai frumos pentru ca cineva de la balcon să te fotografieze mai de aproape sau mai de departe cu teleobiectivul în cazul în care ai sau nu ai riduri. Dar nu asta este important…
Amfiteatrul pe care cetăţenii îl denumesc „agora“ o fi el din beton, o fi luminat din plin, dar în nici un caz nu este înconjurat de verdeaţă. E înconjurat de ceea ce le place cel mai mult edililor noştri. Adică de beton. Pe vremuri acolo mai existau câteva fire de iarbă. Acum verdeaţa a fost surghiunită în nişte spaţii atât de restrânse încât, dacă nu aveam amfiteatrul din beton, am fi crezut că acolo se pun bazele unui nou helioport! Atât de mult beton s-a turnat…

You may also like...

Leave a Reply