Probleme mari, probleme mici

Motto:
Se nasc şi mor cu noi aici
Dar ne-am blazat şi… le-acceptăm,
Strâmbând din nas… recidivând,
Şi-l mai votăm?

Probleme mari, probleme mici
Le inventariem aici,
iar dacă-n timp s-or termina
Noi nu le-om mai reinventa,
Şi-i rău aşa?

De-aceea vă urez.. noroc
Dar să ieşiţi de sub obroc
Acum cât încă se mai poate,
Că altfel mari s-or face toate…
Şi-i bai… bărbate!

Rămâne deci să le prezint
Şi veţi vedea că… nu vă mint,
Că doar aici trăim cu toţi,
Bunici, părinţi, copii, nepoţi
Şi… câţiva hoţi.

 

Da, stimabililor, e bai dacă nu ne implicăm, şi nu doar pe plan local. De aceea se cade să începem odată şi avem ocazia să o facem pe 2 noiembrie, că atunci nu vom vota doar pentru un preşedinte, ci şi pentru STOPAREA ori CONTINUAREA acţiunilor ce vizează (măcar) reducerea corupţiei şi „conservarea” corupţilor la Jilava, Gherla ori… Poarta Albă. De asemenea, tot atunci vom vota pentru stoparea sau continuarea democratizării şi europenizării României, că doar nu o să ne dorim să mai reintrăm sub papucul „fraţilor” de la răsărit?! Revenind totuşi la problemele locale dintre care pe multe le-am mai abordat, le reiau punctându-le pe scurt, pentru că nici până acum nu şi-au găsit rezolvarea. Astfel, şi în prezentul articol trag un semnal de alarmă asupra pericolului ce planează asupra noastră pe oriunde ne deplasăm în Perla Gunoaielor, acesta evidenţiindu-se (mai ales) dinspre arborii uscaţi ce se regăsesc pretutindeni pe lângă căile de acces, dar se „evidenţiază” şi dinspre zidurile în ruină ce nu s-au mai plombat din 1989 şi stau să cadă. Aşa că, în contextul dat, se impune ca aleşii să ia atitudine, promovând o hotărâre care să-i oblige şi să-i „convingă” pe toţi cei ce deţin terenuri în intravilan să şi le igienizeze, inclusiv de arborii uscaţi.

Totodată, să se mai emită o hotărâre ca toţi cei ce au proprietăţi ce se învecinează cu domeniul public să contribuie procentual la lucrările de consolidare a zidurilor comune, aşa cum prevede Codul civil art.660, al.1 şi art.663, al.1 că dacă între doi proprietari (persoane fizice), se prevede această obligaţie, nu văd de ce în alte cazuri ar fi altfel. În acelaşi context revin, (a câta oară?), asupra semnalării pericolului ce e iminent: zidul de sprijin al străzii Furnica (de lângă vila Aluniş) care, înclinându-se din zi în zi tot mai mult, riscă să se surpe şi să ia în cădere jumătate din stradă cu tot ce se regăseşte înglobat, adică reţelele de gaze, apă, canalizare etc., situaţie ce ar perturba viaţa unui întreg cartier pe măcar o săptămână. Aşa că, ce facem domnilor aleşi, aşteptăm să se rupă, ori cu cheltuieli infinit mai mici realizăm trei, patru contraforţi sprijinindu-l şi stabilizându-l?

Mai mult chiar, dacă tot s-ar realiza această lucrare, ce ar fi dacă aţi mai face una, mai ales că nici nu ar costa mai mult de 3-4000 de lei. Şi mă refer la un trotuar suspendat lat de 1,20 m în zona de sus a străzii Vârful cu Dor (pe strada Furnica), unde se regăseşte punctul de transformare. Pentru cei trei stâlpi şi planşeu ar fi suficienţi cinci metri cubi de beton armat, iar manopera… Aceasta nu v-ar costa mare lucru, pentru că mă ofer să o realizez voluntar (adică gratis), doar să îmi oferiţi pentru o săptămână un om de ajutor şi materialele necesare. Deci, aştept să fiu contactat.

Pe de altă parte, cu toate că aproape număr de număr s-a abordat în această publicaţie „problema” spitalului, o reabordez şi eu, nu de alta, dar iarna se numără împlinirile şi la noi a mai rămas o mare neîmplinită. Cea menţionată, e una dintre cele mai importante ţinând seama că nu doar sinăienii şi riveranii au nevoie de servicii medicale complexe, ci şi turiştii. Ca atare, dacă nu se va mai organiza în zona noastră nici un FOTE 20…, tot nu putem fi competitivi fără un spital modern. Desigur, suma împrumutată special pentru acest obiectiv (şi mă refer la cei 1.500.000 euro), nu ar fi acoperitoare pentru finalizare, dar parcă e prea mult pentru o expertiză şi 15 foi de OSB montate spre a ne convinge că lucrările s-au reluat sau spre a împiedica vederea neaveniţilor curioşi. Pe moment nici nu avem pretenţia să se demareze lucrările (că oricum vine iarna), dar ar fi fost de dorit ca ruina spitalului nou-vechi expertizată să se „conserve” măcar, adică să se protejeze de intemperii. Pentru o economie consistentă eu propun ca pe un cadru de lemn să se aplice bannerele ce s-au tot uzitat în zona noastră în trecutele campanii electorale.

Totodată (dar precizez că atâta timp cât nu am dovezi nu incriminez pe nimeni), în cadrul acestui articol mai abordez „problema” degradării intenţionate a mijloacelor fixe de către cei puşi să le realizeze, pe considerentul că pentru o bancă ori un panou deteriorat se va întocmi un deviz ce va lua în calcul de 10-20 ori mai multe şi aşa se scurg şi pe această direcţie sume apreciabile. Ca în cazul „înlocuirii” becurilor şi surselor de iluminat (în special ornamental) care, de fapt, se refolosesc aceleaşi (sau aproape) an de an, dar se reînnoiesc în scripte. Un ultim aspect abordat se referă la gratuităţi, fie că acestea sunt pentru transportul auto-local sau cu telegondola. Gratuităţi care s-ar mai putea comprima, limitând numărul călătoriilor la strictul necesar, pentru că, oricum, majoritatea pensionarilor nu foloseşte abonamentele decât de 2-3 ori pe săptămână. E anormal şi păgubos să se acopere din bugetul comunităţii contravaloarea călătoriilor ca şi cum cel favorizat ar mai fi încă în „câmpul muncii” şi s-ar deplasa zilnic . E drept, sunt vreo câteva zeci care şi-au făcut un obicei din a se deplasa de mai multe ori pe zi pentru nimic, aglomerând inutil mijloacele de transport. Mai mult chiar, dat fiind că Sinaia tinde să se sufoce de gunoaie, propun ca toţi cei ce solicită abonamente gratuite să fie obligaţi să presteze o zi pe lună în cadrul unei acţiuni ce vizează asanarea şi igienizarea urbei, că dacă sunt transportabili (cu mijloacele de transport), pot să se achite şi de această obligaţie. Astfel rezolvăm două probleme. De asemenea, dacă până acum s-au folosit aceşti pensionari ca „test de rezistenţă” al cablurilor telegondolei (în loc de borduri sau alte greutăţi standard ce trebuie să se „care” periodic), se impune ca şi în cazul lor să se suprime facilităţile pentru că uzură şi energie electrică consumată în exces ne costă pe toţi. Mai bine se reduc taxele şi impozitele cu 10-20 la sută, acesta fiind cu adevărat un sprijin real şi egal pentru toţi.

Să trăim bine, cu respect,
Doru Cernescu

You may also like...

Leave a Reply