Centrul, în „lungul drum al vorbei către faptă“…

În marea ei mărinimie puterea noastră locală a promis că ne face o zonă centrală de neuitat, asaltabilă atât de turişti cât şi de sinăieni din cauza frumuseţii excepţionale pe care o va avea. Nu negăm. Avem nişte edili „măiaştri“ şi suntem convinşi că sunt capabili de lucruri mari, impetuoase. Problema e când şi unde se va întâmpla ce ne-au promis?
Pentru cei care nu ştiu sau poate au uitat reiterăm ideea. Discutăm despre „refacerea centrului istoric al oraşului“. Acum, când e vorba de istorie nu ne putem juca! Sunt lucruri absolut serioase… Asta ar însemna că în centru, adică în faţa complexului comercial, vor apărea, prin marea bunăvoinţă a puterii locale şi a meşteşugul celor implicaţi în zămislirea centrului, următoarele:
1. apărători de arbori (care arbori?). Teii cheliţi de ramuri?
2. cabine telefonice. La ce să folosească, când nici cea roşie din faţa primăriei nu foloseşte la nimic?
3. toalete publice. Singura toaletă publică ce a existat pe vremuri în zonă a fost dezgropată şi îngropată la loc. Pentru prima dată se pare că după ce va fi finalizat acest proiect zona centrală va avea şi iluminat pietonal. Probabil că e vorba de ţevile verzi din fier cu becuri în vârf, model 1907, care asigură şi iluminatul carosabilului şi al unui sfert din trotuar. În faţa magazinului central se vorbea despre o fântână de mici dimensiuni. Deocamdată n-am văzut decât „alveole“ cu floricele. Se va sparge iarăşi trotuarul cel nou ca să ţâşnească o fântână şi să se mai cheltuiască nişte bani de la buget?

 

Vă mai amintiţi, stimaţi sinăieni, de faptul că doi paşi mai încolo de clădirea staţiei de plecare a telecabinei din Sinaia se află un monument istoric de certă valoare pentru oraşul nostru? E vorba de Capela Ştirbey (General Florescu). Acesta se află în continuare într-o stare avansată de degradare, mai-mai să-i plângi de milă. La un momen dat fusese îmbrăcat în schele din lemn şi aşteptam  momentul în care trebuiau demarate lucrările de reabilitare. Un pictor renumit a decorat interiorul acestui monument, fapt ce ar trebui să pună pe gânduri autorităţile responsabile. Mai mult ca sigur că acum nimeni nu mai este interesat de acest lucru, indiferent de faptul că în trecut se promitea marea cu sarea legat de acest monument. Mai marii noştri vroiau să-l repună în valoare şi, plus de asta, să facă în jurul lui un părculeţ cu bănci, cu gărduţuri, cu felinare şi floricele din plin. Punct de atracţie, loc de relaxare pentru sinăieni şi turişti. Şi iarăşi s-a ales praful…

 

Cuvântul de ordine legat de strada Pieţii în momentul actual este moloz, noroi şi delăsare. O dată pe lună apare câte un excavator care se preface să mai împinge câte puţin pământ. Conducătorii auto sunt disperaţi că acest drum nu mai poate fi folosit. Chipurile se lucrează la remedierea lui, a canalizării, a infrastructurii de apă şi cine mai ştie ce alte utilităţi… Când colo, pustiu! Strada în cauză zace de luni bune într-o „amnistie“ totală, lucru pentru care toată lumea care ar vrea să o parcurgă nu o poate face în mod normal. Să nu uităm totuşi că acolo fiinţează o instituţie importantă. E vorba de Poştă. Factorii poştali trebuie să meargă în vârful picioarelor, maşinile care aduc coletele poştale nu reuşeşsc să-şi croiască drum decât jos în variantă, iar toată munca se realizează manual, exact ca în Evul Mediu. Riveranii sunt şi ei disperaţi de mai bine de un an din cauza noroiului. Vine iarna. Puterea locală pare că a uitat! Sau, mai bine zis, celor responsabili din administraţia locală nu prea le pasă de acest lucru. Strada trebuia finalizată o dată cu proiectul VIA-Sinaia (făcând parte integrantă din acesta). Dar şi megalomanicul proiect a depăşit deja unele termene de finalizare. Şi… Poate în 2016, înainte de alegeri, ca să ştie sinăienii cu cine să voteze.

You may also like...

Leave a Reply