A început să ne „bufnească“ şantierul-n nas!

DSCN7538

Nu ştim cât de multă lume transpiră de fericire că puterea locală a cheltuit 20 de milioane de euro primiţi „moca“ de la Uniunea Europeană pentru refacerea centrului. Drept e însă faptul că din ce în ce mai multe lucrări îngreunează finalizarea măreţului proiect datorită unor „sincope“ pe care nu ştim cui să le atribuim.Să fie vorba de nepricerea constructorilor? Să fie vorba de dificultăţile pe care le pune terenul? Să fie vorba de faptul că banii trebuie cheltuiţi ca să nu ajungă înapoi de unde au venit?

APA ŞI ELECTRICITATEA NU SE ÎMPACĂ BINE ÎN SUBTERAN…

Pe bulevardul Republicii se lucrează în acest momente la greu, toată lumea e „amploiată“ probabil pentru că puterea locală vrea să vadă terminată această lucrare până în momentul în care iarna îşi va spune într-adevăr cuvântul ei cu nea, zloată şi temperaturi cu minus.

Dacă se va reuşi acest lucru nu putem să ştim de-acum pentru că vremea în general este capricioasă şi lasă loc de manevre arbitrare. Dacă priveşti vreodată un şantier occidental vei constata că totul se rezolvă rutinier. Există proceduri standard din care nu se iese şi care duc, fireşte, la un rezultat pe măsura rigidităţii cu care a fost făcut. La noi, dimpotrivă! Când intri într-un şantier românesc, intri într-o pagină de legendă. Întotdeauna se caută soluţii ingenioase pentru care, de fapt, ar trebui să se aibă în vedere şi în aplicare nişte lucruri absolut normare. La noi, pe şantier, din câte am băgat de seamă până în prezent, lucrurile se desfăşoară într-o mod absolut imprevizibil. Totul pare că ezită între moţăiala noastră obişnuită şi perplexitatea lucrului făcut degeaba.

NICI CU ATÂŢIA BANI EUROPEANI „MOCA“ NU SUNTEM ÎN STARE?

Pe marele şantier al centrului de multe ori inginerii rămân perplecşi în faţa unor evenimente previzibile. După care există timp de moţăială. Avem fiori de precipitări balcanice fierbinţi, dar după aceea ne cuprind din nou lentorile turceşti. La noi nu există reguli aspre, aşa cum se întâmplă în Vest unde lucrurile „făcute“ durează mii de ani. Avem parte, din ce-am văzut pe şantierul centrului, de ralativism balcanic şi, mai grav, de lentori turceşti din partea unor – culmea – moldoveni, braşoveni şi maramureşeni…

Marii specialişti care lucrează pe buleardele centrale s-au întrecut pe sine! La o simplă ţeavă de apă n-au nimerit dimensiunea colierului, deşi se vedea cu ochiul liber cam care era problema şi, plus de asta aveau aparate de măsură şi control „berechet“. Şi dacă tot e să folosim neologisme intrate în limba română din turcă, haideţi să mai spunem unul: profesionalism… ioc.  Lor li se pare probabil că banii sinăienilor sunt la discreţie şi se pot duce oricând în plimbare să cumpere alt colier mai mare pe cheltuiala contribuabilului. Halal, bre!

You may also like...

Leave a Reply