DILEMA PROCENTELOR şi insomnia lui Oprea

„Părintele oraşului” a fost zilele acestea nemulţumit nevoie mare. Totul se leagă de anumite cifre, pare-se din cauză că domnia-sa era învăţat în ultimul timp cu procentaje ridicate. În special la alegeri şi, mai mult decât atât, la cele locale. Fieful ce-l înconjoară trebuie „hrănit”, trebuie să beneficieze de fotolii moi şi călduţe… Şi, uite-aşa, obişnuinţa cu scoruri ridicate, la modul… 70 şi ceva la sută, nu 36%, aşa cum s-a întâmplat de curând.
Fireasca mâhnire a fost pe măsură. Dar niciodată n-ar fi rău ca oamenii să înţeleagă faptul că materialul din care este făcut urciorul nu merge de foarte multe ori la apă.
Indiferent cât de mult a crezut puterea locală că talentul ei demagogic este incombatabil, iată că la un moment dat, s-a înşelat. Imaturitatea electoratului sinăian urma să aibă un sfârşit. Şi se pare că alegerile prezindenţiale au constituit acest moment.
Evident suntem încă într-o perioadă de aşteptare. Cuvântul final va fi spus pe 16 noiembrie, în turul II al alegerilor. Deşi multă lume e de părere că zarurile au fost aruncate, adică vorba latinilor: „alea iacta est”, având în vedere în ce ţară trăim nu putem afirma niciodată cu siguranţă că nu mai există loc de manevre arbitrare. Nu înţelegem însă cumplita dezamăgire, ca să nu-i spunem furie neostoită, a edilului-şef sinăian. Ce rost are să fii mâhnit, atâta timp cât poţi fi fericit. Să fie oare politicienii noştri chiar atât de naivi încât să creadă în perpetuitatea unui 70 şi ceva la sută bazat doar pe promisiuni. Nu era oare evident faptul că la un moment dat moţăitorul electorat sinăian se va trezi din somn şi-şi va da seama de realitatea care-l înconjoară?
În plus de asta, ce vină are oare staff-ul de campanie? De ce trebuie să înghită

nevinovaţi papara, când, de fapt, nu aveau ce să facă? Electoratul pur şi simplu şi-a dat seama ce se întâmplă şi şi-a revenit din dulcea-i visare, iar de data aceasta a votat pentru democraţie, pentru bine, pentru un mers firesc al lucrurilor în oraş şi în ţară. Hai să nu-i spunem hilară, dar oricum uşor ciudată această supărare, înverşunare pentru faptul că la acestea alegeri n-au mai ieşit procente similare cu cele pe care le obţineau aleşii neamului pe vremea regimului de tristă amintire. Oamenii şi-au dat seama ce anume le trebuie. Sunt conştienţi că e nevoie de schimbare în bine şi, mai mul decât atât, au înţeles că demagogia nu face nici două parale atunci când vine vorba de viaţa lor, de bunăstarea şi de valoarea intrinsecă a traiului pe care-l duc zi de zi. Suntem alături de greaua suferinţă prin care trece puterea locală datorită decepţiei provenită de la scorurile super minuscule obţinute la primul tur al prezidenţialelor. Însă nu putem să nu trăim un moment de exaltare atunci când vedem că democraţia a reuşit să se ridice din genunchi. Ştim că speranţa moare ultima şi de aceea ne gândim cu nerăbdare la turul II al alegerilor pentru cel ce va deveni viitorul preşedinte al României. E o miză importantă! Plus de asta, suntem curioşi să vedem procentele. Care va fi oare la final mâhnirea puterii locale?

You may also like...

Leave a Reply