La cimitir florile se udă… pe bani?

Pentru cei neiniţiaţi sau care ştiu dar poate au uitat, reamintim că cimitirul civil Şeţu nu are o suprafaţă extraordinar de mare. Acesta se limitează în momentul de faţă la vreo 5000 de metri pătrăţi, plus terenul cel nou de peste drum care a fost pus cu generozitate „la dispoziţie“ de către pioasa noastră autoritate locală. Noile locuri de veci au fost obţinute printr-un schimb cu Regia Naţională a Pădurilor RomSilva şi s-a creat astfel un spaţiu pentru mai mult de 600 de locuri de înhumare. Ce mai contează că vizavi chiuie manelele şi încing grătarele turiştii atâta timp cât spaţiul respectiv există şi oamenii îi pot duce la cele veşnice pe cei dragi care au plecat dintre ei! Totul se întâmplă ca pe la noi.

 

De vreo trei săptămâni şi ceva cei care vor să aducă un pios omagiu celor ce ne-au părăsit ar trebui să vină cu apă la peturi din plastic adusă de acasă. Asta pentru că la cimitir e o problemă mare. Apă… ioc!
„Stăpânirea“ cimitirului – cea care ştie să ia 30 de lei taxă / mormânt, nu pune la dispoziţia oamenilor absolut nimic. Ba, mai mult, ştie să taie pomii astfel încât să le distrugă crucile şi monumentele funerare pe care tot oamenii trebuie să şi le repare din banii lor. Cu chiu şi vai, după ani şi ani de tergiversări, abia dacă s-au turnat câteva roabe de asfalt pe aleile principale ale cimitirului. Deşi la alegeri toată lumea se bătea cu pumnii în piept, doar doar or câştiga voturi mai multe, legat de îmbunătăţirile ce vor face în acest loc.

Dacă ne aducem bine aminte trecuse mai bine de un an de cânt lucrările de reabilitare la cimitir trebuiau finalizate. Şi era vorba de: „întreaga sa suprafaţă“. Dacă n-ar fi vorba de un loc sacru ne-am fi putut aduce aminte de cântecul lui Dalida şi Alain Delon: „Parole, parole, parole“. Adică vorbe goale, vorbe goale şi iar vorbe goale, lipsite de sens şi mai ales de intenţie. Acum am ajuns în ultimul hal. Oamenii trebuie să se ducă la cârciuma de peste drum (izvorul Izvorul Rece n.r.) ca să poată să ia un bidon cu apă pentru că la cimitir nu se poate asigura această facilitate. Unde mai pui că „cineva“ s-a apucat să monteze un contor de apă într-un loc ca acesta. Dacă stafiile o să-i dea noaptea, în glumă, cititorul contorului peste cap? Pe cine va pune la plată? Unde s-a mai pomenit în vreun cimitir contor de apă? Asta e ca şi cum la biserică le-ar fi interzis oamenilor să bea apă de la cişmea. Bani pe apă, domnilor?

You may also like...

Leave a Reply