Salubrizarea, această eternă… necunoscută!

În 2012, înainte de alegerile locale, auzeam vorbe frumoase, de mare încântare, menite să ne determine pe noi, sinăienii, să punem ştampila pe „anumite“ pătrăţele de pe buletinele de vot. Ni se aduceau la urechi cuvinte, fraze pline de emfază pe care, dacă le-am fi luat ad-literam şi n-am fi făcut priză cu realitatea, am fi putut crede că într-adevăr trăim într-un oraş care ne oferă totul. Din nefericire astfel de lucruri nu se întâmplă, iar sloganuri care vizează îmbunătăţiri calitative în viaţa oraşului frizează cu nonşalanţă utopia, dacă nu sunt lipsite de temei.

De această dată ne referim – nu pentru prima oară – la calitatea serviciilor de salubrizare oferite de societatea de profil din oraşul nostru. Acestea nu numai că lasă de dorit, dar sunt aproape la limita de jos. Cât despre preţurile practicate, despre facturile care vin mereu din ce în ce mai umflate, probabil că nu mai are nici un rost să amintim, toată lumea fiind la curent cu ceea ce se petrece.

Poate de-a lungul timpului v-am plictisit cu intervenţiile noastre legate de curăţenia oraşului, de distrugerea continuă a aspectului estetic al acestuia din pricina amintită şi de ineficienţa sau indolenţa(?) grasă a societăţilor de salubrizare care s-au perindat în ultimii ani prin oraşul nostru.
Nu facem acum comentarii legat de modul în care aceste societăţi au câştigat întâietatea la capitolul curăţării oraşului şi încasării sumelor aferente pentru aceste servicii.
O fi mult, o fi puţin cât plătim, cine să mai ştie? Important este că nu se face treabă la nivelul scontat şi asta – vorba lăudătorilor puterii locale – într-adevăr se vede!
Am considerat necesar că este mereu nevoie să tragem un semnal de alarmă. Sinaia nu înseamnă doar centru. E un oraş complex, întins pe un areal considerabil, iar oamenii au nevoie de salubritate…

 

Zilele trecute, într-o deplasare în cartierul Platou Izvor, am dat cu ochii de principala platformă de depozitare a deşeurilor menajere adiacentă zonei străzii Stânjeneilor. Dacă am fi patetici am titra mare: şoc şi groază. Nu mai este cazul pentru că s-a intrat în obişnuinţă. Maldăre de gunoaie răvăşite pretutindeni, nelipsiţii câini vagabonzi care le răscoleau cu lăbuţele sfâşiaţi de foame completează un peisaj de care ne este ruşine şi nu are ce căuta Sinaia secolului XXI. Mai ales că politicienii ne promit că sunt cu asiduitate în căutarea unor soluţii de prim rang pentru rezolvarea principalelor probleme ale comunităţii locale. Imaginea de faţă considerăm că este de la sine grăitoare, despre halul în care trăim încă în Sinaia. Plătim sume considerabile pentru salubrizare. Plătim lefuri grase inspectorilor de mediu care ar trebui să caute rezolvări efective ale unor astfel de probleme şi, plus de asta, ascultăm discursuri elocvente ale unor politicieni – chipurile, edili, gospodari ai urbei – cărora nu le pasă decât de ei.

You may also like...

Leave a Reply