Bătaie de joc sau „rampă de lansare“?

Undeva între cele două trotuare din faţa hotelului Montana se află o farmacie. Bineînţeles, marele proiect a binevoit să execute o rampă pentru cei cu handicap. Totul s-a făcut… doar ca să se facă. Asta ca să nu spunem în bătaie de joc pentru că unghiul de înclinare este de vreo 40 de grade. Deci: qui prodest? (Cui foloseşte? n.r.)

Până şi proiectanţii şi specialiştii de la NASA ne-ar invidia…

În centru s-au făcut multe lucruri bune legat de modernizarea trotuarelor. Însă unele rampe pentru deplasarea oamenilor cu handicap sunt făcute doar în dorul Lelii, căci altfel n-am putea să le denumim.

În faţa farmaciei de la hotel Montana există o asemenea rampă, care are un unghi de vreo 40 de grade. Este absolut impracticabilă, dar… există. A fost făcută, a fost bifată pe lista de realizări a administraţiei locale. Cine oare poate împinge un cărucior în sus pe o micuţă rampă cu o asemenea înclinaţie? De sus în jos să încerci să te dai cu căruciorul e un risc incalculabil. Seamănă cu un fel de trambulină urbană. Suntem convinşi că Uniunea Europeană ne-a dat bani grei pentru refacerea centrului, iar aceste mici „privilegii” pentru handicapaţi erau absolut necesare. Dar nu trebuiau construite în bătaie de joc, ci în aşa fel încât să poată fi folosite de către oamenii în cărucior. După cât se vede totul e în zadar. Banii au fost cheltuiţi! ca să fie… cheltuiţi. Cui este de folos acea trecere „en-passant“ pentru handicapaţi în momentul în care ea are o înclinare de aproape 40 de grade?

You may also like...

1 Response

  1. alex says:

    a joke …sad 1 …

Leave a Reply