În Sinaia zilelor noastre puterea locală încă taie şi spânzură fără a da socoteală nimănui ?

O dugheană uriaşă şi un conflict cât se poate de nedesluşit…

La câţiva metri, pe latura dreaptă, de complexul Prestarea, fiinţează de aproape mai bine de un secol un imobil cu o arhitectură splendidă care este catalogat de către autorităţile responsabile drept monument istoric. Astfel stând lucrurile, e clar că imobilul în cauză se bucură de anumite privilegii legale.

Imaginea frontispiciului vilei în cauză nu poate fi obturată de anumite clădiri devenite erecte într-un mod care e discutabil! Adică de câteva chioşcuri cu scopuri comerciale nedefinitorii pentru consumatorii locali sau turiştii care vin la Sinaia.

Interesele puterii locale sunt însă foarte „speciale“, şi atunci proprietarii chioşculeţelor în cauză au intrat grav în conflict cu mai marii urbei. Dacă totul s-ar fi desfăşurat pe tărâmul unei atitudini caracterizate printr-un fair-play total, ar mai fi cum ar mai fi.

Însă, din câte se pare, gospodarii urbei au fost de acord cu construirea în zona adiacentă vilei monument-istoric a unui chioşc cât toate zilele, fiind de acord în acelaşi timp cu demolarea a două chioşcuri mult mai mici din acelaşi perimetru. Deşi cele două se integrau mult mai bine în arhitectura montană a oraşului decât dugheana uriaşă ce a primit aprobare de construire acolo!

Unii aleşi locali au ridicat chiar această problemă, dar au fost trataţi cu maximă indiferenţă de către cei ce au putere de ultimatum în deciziile legate de oraş. Dar, de fapt, după cum bine se ştie, acestea sunt lucruri banale, mai ales că „victoria“ din 16 noiembrie le-a dat unora „aripi“…

Tragic este pentru fragila noastră democraţie, dacă acest cuvânt mai are vreun sens în Sinaia zilelor noastre, faptul că puterea locală nici nu s-a sinchisit de astfel de mărunţişuri. Cine are dreptate oare la noi? Cine nu are? Cui este permis să întrebe „de ce?“ şi, mai ales, cui i se răspunde oare la dece-urile respective? Am ajuns chiar atât de departe încât tot ceea ce nu înseamnă putere locală, acoliţi ai acesteia, sluguţe care i se învârt în juru-i şi astfel asemenea personaje nu mai contează nici cât o ceapă degerată? „Tăiatul şi spânzuratul“ au şi ele o limită. Există lucruri care se văd foarte clar, de la distanţă, fără a fi nevoie de folosirea ochelarilor. Nu le putem ignora, ca şi cum ele nu ar exista!

Ar fi oare prima dată când puterea locală se uită în altă parte, se preface că nu vede anumite lucruri care nu ar trebui să se întâmple în oraşul nostru? Rămâne la latitudinea dumneavoastră să găsiţi răspunsul corect…

You may also like...

Leave a Reply