Pastila săptămânii

Departe de noi ideea de a respinge modernizarea şi înfrumuseţarea centrului Sinaiei. Suntem întru totul de acord că oraşul trebuie să arate exact ca o staţiune montană de nivel european. În plus de asta, nu putem să nu ne aducem aminte cu tristeţe de faptul că sunt unii „aşa-zişi“ gospodari ai oraşului cărora nu le pasă prea mult de acest lucru. Încercând să trecem peste impedimente, vrând-nevrând dăm de altele. La noi cam cel puţin patru, cinci luni pe an este iarnă. Asta înseamnă zăpadă, asta înseamnă deszăpezire. Ornamentele din fier forjat şi alte materiale alese de edili nu contestăm că au o estetică aparte. Unora le plac, altora nu, dar „de-gustibus non disputandum“. Iată însă că aceste noi repere urbane au devenit o piedică majoră în calea activităţii de deszăpezire a oraşului. Trotuarele bulevardului principal trebuie să fie libere de intemperiile sub formă de zăpadă care le astupă, iar acest lucru este foarte dificil de făcut. Am observat când a nins abundent cum bietele angajate ale societăţii responsabile cu deszăpezirea se chinuiau să facă drum liber cetăţenilor. Evident, sunt plătite pentru acest lucru. Dar ne e greu să credem că cineva, în ziua de azi, mai este adeptul, mai poate fi adeptul paradoxului legat de coope-rativa „munca în zadar“. O muncă inutilă pe care un bob-cat o rezolva în zece minute. Dar acum nu se mai poate. Pentru că aşa au vrut „ei“…

You may also like...

Leave a Reply