Dacă turism nu e, la ce bun Sinaia?

Odată cu dezvoltarea sistemelor de supraveghere video a pârtiilor, avem beneficiul că putem face o oarecare trecere în revistă a gradului de interes al turiştilor pentru diverse staţiuni montane care beneficiază de astfel de aparatură de luat vederi. Deja această formă a luat o amploare naţională, astfel încât oricine îşi poate face o imagine de ansablu asupra
solicitării unor staţiuni din partea turiştilor. Căci, dacă turism nu e…

Surprizător, dar adevărat – cel puţin asta am constatat apelând la imaginile surprinse de camerele de luat vedere montate în diverse staţiuni din ţară – anumite localităţi (care până în ani trecuţi erau „şterse“, cel puţin în privinţa numelui şi al renumelui, evident!) gem de turişti surclasând de la mare distanţă celebra şi renumita Vale Superioară a Prahovei. Loalităţi precum Borşa, Cavnic şi alte asemenea, cunoscute până mai ieri drept obiective prioritare pentru minerit şi nu pentru turism, au devenit înţesate de turişti, rivalizând la greu cu Poiana Braşov sau celebrul Predeal. Să nu uităm că aceste localităţi, devenite peste noapte staţiuni montane de mare interes, se află la o distanţă apreciabilă de capitală, principalul furnizor de turişti atât iarna, cât şi vara. Cum oare s-a întors roata atât de repede, e greu de explicat! dar dacă stăm să luăm situaţia la bani mărunţi vom observa că cei ce promovează turismul în aceste locuri au în mânecă nenumărate atuuri. Seriozitatea, implicarea, ospitalitatea şi dorinţa de a-şi promova brandul (să nu uităm latura gastronomică a problemei, care are un cuvânt greu de spus) toate acestea au făcut posibil ca zonele respective să câştige „teren“. O fi Sinaia aproape de Bucureşti, dar dacă nu-ţi oferă mai nimic… Cel puţin, referindu-ne la urbea noastră, după trei ani de şantier, o telegondolă ce pleacă din pădure şi un drum al Cotei făcut zob, la ce ne-am mai putea aştepta?

You may also like...

Leave a Reply