Toleranţa a devenit lipsită de sens, deci… E timpul să spunem „NU”!

A devenit de notorietate faptul că puterea locală nu vrea cu nici un chip să accepte un adevăr care va rămâne pururea valabil. Anume că există o diferenţă uriaşă între a fi bun la suflet, inimos, înţelegător şi a fi luat de prost de cei ce vor cu tot dinadinsul să profite de aceste trăsături ale „victimei”. Mai marii urbei, cocoţaţi de prea multă vreme în „turnul lor de fildeş”, au rupt aproape de tot legătura cu lumea înconjurătoare. Problemele „vulgului”, ale celor mulţi şi neînţeleşi, le sunt de ani de zile străine… Şi parcă se chinuie să facă în aşa fel ca nici să nu le cunoască, eschivându-se în fel şi chip din calea vreunui cetăţean mai insistent, care-şi cunoaşte şi drepturile, nu doar obligaţiile! Puternicii zilei se poartă de parcă „ei” ar fi singurii care ştiu ce e bine şi ce nu pentru sinăieni şi pentru oraş. .. Nu se mai sfiesc demult să acţioneze discreţionar, aşa că nu de puţine ori ne trezim cu banul public cheltuit, după bunul lor plac, pe diverse proiecte megalomanice, în timp ce problemele grave, stringente, ale oraşului zac cu anii pe lista de aşteptare. Şi culmea, comportându-se ca nişte stăpâni atotputernici care au avut marea mărinimie să facă ceva pentru cei „mulţi”. Ei se consideră elita de neatins, ceilalţi probabil trebuind să mulţumească în genunchi providenţei că i-a fericit cu aşa nişte lideri supercapabili. Nu-i vorbă, la ceva tot sunt capabili, au la rându-le abilităţile lor incontestabile! Se pricep de minune să-şi vadă realizate scopurile şi ambiţiile (imediate sau de anvergură!). Nu-i uită nici pe „protejaţii” care gravitează în jurul lor şi ştiu să se aplece până la pământ, preamărindu-i şi şoptindu-le duios în ureche despre vreun ics sau igrec care nu le merită încrederea. Furia le devine neostoită, sunt în stare să pună imediat „la zid” pe oricine are curajul (sau nesăbuinţa?) să le spună adevărul verde în faţă! Sau doar să crâcnească în front, comentându-le în vreun fel deciziile ori încercând să aducă adevărul la cunoştinţa opiniei publice. Şi, pe cale de consecinţă, iată de ce Consiliul local sinăian a fost poreclit drept unul „de marionete”, de oameni fără urmă de coloană vertebrală (evident, metaforic vorbind!). A venit însă clipa marii încercări! Nu mai putem tolera astfel de atitudini, demne de vremurile întunecate ale istoriei. E momentul să punem punct, să spunem NU! Batjocura celor pe mâinile cărora a încăput de (prea) mulţi ani Sinaia, a celor care ţin pâinea şi cuţitul, dar şi a slugilor lor devotate, trebuie să înceteze cât mai curând! Puterea locală, aşa numiţii „gospodari” ai oraşului, trebuie să dea socoteală cetăţenilor contribuabili! Ei sunt beneficiarii direcţi ai muncii edililor, ei le plătesc, din banii lor, lefurile, iar nu invers. Sinăienii nu au nici cel mai mic motiv să le cânte osanale şi să îi ridice în slăvi, ca şi cum mari marii urbei s-ar „sacrifica” în funcţiile publice pe care le deţin. Dimpotrivă, până acum nu au făcut altceva decât să profite de poziţiile lor înalte pentru a se îndestula, pe ei şi pe acoliţii lor. „Ziar de Sinaia” va face eforturile necesare ca opinia publică să afle cât mai exact anumite adevăruri, să înţeleagă exact ce i se întâmplă, ce păţeşte cu astfel de oameni la conducerea Sinaiei!

You may also like...

Leave a Reply