„De ce să schiem, ca toţi fraierii, în Sinaia, când avem suficienţi bani să schiem în Austria?“

partie austria

Marele Tolstoi îi spunea cândva unei iubite ale sale din tinereţe: „Dragă Maşenka, la noi în Rusia foarte multe nu-s adevărate. Dar realitatea e că… e mai frumos”. La noi în Sinaia ar putea fi şi adevărat – dacă unora le-ar păsa – şi, într-adevăr este şi frumos. Şi de aici începe marea dilemă… An de an ne dăm cu capul de pereţi în ceea ce priveşte turismul. Turism în jos, turism în sus, turism pe pârtii şi tot aşa. De ce nu vin oamenii să schieze numai şi numai la noi? Avem o telegondolă care pleacă din pădure şi duce turiştii sus, pe munte. Teleschiuri în Valea Soarelui şi alte instalaţii similare performante! Să schiezi la Sinaia în opinia autorităţilor noastre locale ar fi un vis devenit realitate pentru toată lumea. De la gară nu ai cu ce ajunge sus pe munte foarte repede să schiezi, ca să nu se facă seară, dar ce mai contează. Drumul Cotei e făcut praf de foarte mulţi ani. Dar ce, ăsta-i un impediment? Singurul lucru valabil rămâne telecabina, care are totuşi o anumită capacitate. Dar îşi face datoria cu vârf şi îndesat! Contrar acestor realităţi vuieşte mass-media naţională – cine oare o fi îndemna-o? – cum că la Sinaia puhoiul de turişti e atât de mare încât dacă ar bate toţi din picioare să-şi scuture zăpada de pe ghete s-ar face cutremur. Bineînţeles toată lumea se deplasează la Cotă cu telegondola de nu mai e mult şi sârma acesteia va ajunge subţire ca o macaroană. Totul e demn de o ecranizare ca aceea făcută de cineaştii americani când au realizat filmul Utopia. Şi de aici vine dilema din care nu putem ieşi… Capii oraşului au renunţat la „eterna şi fascinanta“ noastră Sinaie, cu pârtiile ei impecabile, cu dotările ei de ultimă generaţie, cu peisajele absolut mirifice şi clipele de neuitat pe care le-ar fi putut petrece alunecând pe Valea Dorului sau Valea Soarelui. Nefiind aici, şi-au refuzat până şi plăcerea pe care o obţii când te dai cu telegondola. Şi ce-am înţeles? Că s-au dus în searbăda, anosta şi mult prea serioasa Austrie. Ce să caute acolo? Ce-au găsit acolo? Spre deosebire de noi unde totul este o veselie continuă, acolo trebuie să respecţi „ordenung und diszplin”. Iar românii sunt şiuţi ca oameni care au chef să se distreze, nu să zică din trei în trei metri „Jawohl” şi să respecte o disciplină drastică. Or fi şniţelele pe acolo mai gustoase ca pe la noi? Greu de crezut. Mai ales că aici toată lumea poate avea tot ce-şi doreşte. Şi în afară de asta să ne gândim la exemplul pe care l-ar fi dat. Adică ne batem cu pumnii în piept, ani de zile, că domeniul schiabil e…, e foarte… e tocmai cum trebuie…, e nemaipomenit, iar noi ne ducem să schiem vizavi, în Austria! Păi dacă la noi e aşa bine, de ce ne mai trebuie aşa o deplasare? Poate e vorba de un schimb de experienţă, cine ştie? S-ar putea şi asta. Atunci de ce nu s-ar duce puterea locală sinăiană vreo câteva zeci de ani prin America sau Canada ca să vadă cum merg treburile. Dar să se întoarcă de acolo şi să ne implmenteze ce-au învăţat exact atunci când o să-i chemăm noi.

You may also like...

Leave a Reply