DEZVĂLUIRI! Terenurile retrocedate în Sinaia sunt gata vândute?

CONTRACT TANCRAD aCONTRACT TANCRAD b Asa cum am promis în ediţia trecută, vom publica o serie de documente care, cel puţin nouă, ne ridică oarecari mari semne de întrebare. În momentul în care, în Sinaia, se pronunţă numele de Tancrad toată lumea are o strângere de inimă.
Evident, din cauza rezonanţei numelui. Nu găsim acum o rimă pentru Tancrad – societate care suge la greu din bugetul nostru local… Aduşi de la doi paşi (câteva sute de kilometri) să câştige absolut toate licitaţiile din Sinaia, başca să mai ia şi toate lucrările cu încredinţare directă din oraş, ei îşi văd de treabă neabătuţi. Cu toate că prin Brăila preşedinţi de consilii judeţene au avut mari probleme cu asfaltările încredinţate firmelor de prin Galaţi… În această ediţie vom prezenta o altă faţă a societăţii Tancrad, aşa, ca să demonstrăm ataşamentul acestei societăţi faţă de Perla de la poalele Carpaţilor care a fost Sinaia. Şi ataşamentul acestei firme s-a manifestat prin a deveni mare proprietară de terenuri în Sinaia. Nu cunoaştem care este nici cifra, nici planul de afaceri al acestei societăţi, dar ceea ce ne face pe noi să ridicăm nişte semne de întrebare este modul cum aceşti gălăţeni s-au gândit să se împroprietărească la Sinaia. Având în vedere că prin 2005-2006 preţurile terenurilor la Sinaia erau „explodate” (ne aflam în plin bloom imobiliar), credeţi că Tancrad s-a gândit cumva să cumpere terenul de pe piaţa liberă la preţuri care ajunseseră, prin zona prin care dânşii doreau să devină proprietari, la nu mai puţin de 1000 de euro pe metru pătrat? Nici pe departe! Societatea Tancrad, reprezentată de asociat unic şi administrator Stăncic Cătălin-Cristian, a aflat, cine ştie din ce surse, de nişte foşti proprietari de terenuri care făcuseră cerere de retrocedare. Noi, sinăienii de rând, habar nu aveam prin acea perioadă cine erau cei care au depus cereri de retrocedare. Că era unu, că erau o sută. Habar nu aveam. De unde deducem că domnul Stăncic Cătălin-Cristian a avut alte surse de informare faţă de un ziar local. O primă întrebare care ar trebui să atragă atenţia organelor abilitate ar fi următoarea: de unde aţi avut, domnule Stăncic Cătălin-Cristian, informaţia că Ionescu Alexandru-Mugur, domiciliat în Ploieşti, şi că Nicolau Alexandra-Marina, domiciliată în Bucureşti, ceruseră, undeva la nivelul anului 2001, terenurile înapoi? Continuând pe firul logic al celor două documente prezentate în aceste pagini, nu putem să nu remarcăm că celor două persoane de care am amintit în întrebarea anterioară le-a fost retrocedat terenul conform unei dispoziţii a primarului. Dispoziţia nr. 793/09.12.2005 pentru Ionescu Alexandru-Mugur şi dispoziţia nr. 79/22.02.2006 pentru Nicolau Alexandra-Marina. O să spuneţi: ei, bine şi ce-i cu asta? A avut societatea informaţii de prin primărie sau de pe unde mama naibii le-a avut, a aşteptat ca proprietarii să-şi primească terenurile înapoi, după care, aşa cum ar proceda orice om de bună credinţă, le-a cumpărat. Ei bine, aici intervine nodul gordian. Terenul lui Ionescu Alexandru-Mugur era aproape vândut în baza ante-contractului de vânzare cumpărare nr.1418/04.11.2005, ATENŢIE, cu patru săptămâni înainte ca proprietarul de drept să fie pus în posesie, iar terenul lui Nicolau Alexandra-Marina era tot aproape vândut în baza ante-contractului de vânzare-cumpărare nr.121/08.02.2006 şi din nou MARE ATENŢIE, cu vreo două săptămâni înainte ca aceasta să fie pusă în posesie. Pentru noi, diferenţa foarte mică între încheierea ante-contractelor de vânzare-cumpărare şi punerea în posesie a proprietarilor ridică foarte mari semne de întrebare. Şi, de ce să nu spunem, dă naştere unor suspiciuni grave. Tradus pentru marele public, proprietarilor le-a fost restituit terenul cu celeritate abia după ce au încheiat ante-contracte de vânzare-cumpărare. Evident, cu societatea Tancrad! Dacă nici aceste semne de întrebare nu vor declanşa o anumită reacţie din partea organelor, haideţi să discutăm puţin şi de preţul la care s-au făcut aceste vânzări. În primul caz este vorba de 860 de metri pătraţi pe strada Gheorghe Doja din Sinaia, preţul vânzării fiind de 25.000 de euro, adică undeva la 29 de euro metrul pătrat, iar în al doilea caz este vorba de 643 de metri pătraţi la un preţ de 28.935 de euro. Adică, 45 de euro metrul pătrat. Nu este greu să se verifice care era preţul pieţei în acel moment în zona respectivă, nu-i aşa? De remarcat şi faptul că Tancrad nici nu a riscat foarte mult încheind acele ante-contracte. În primul caz investind uriaşa sumă de 3500 de euro, iar în al doilea caz de 8700 de euro. De asemenea, sugerăm organelor abilitate să studieze şi ce s-a întâmplat cu terenurile respective ce au intrat în posesia SC Tancrad în 2005-2006. Venind în sprijinul lor, le recomandăm să citească adresele din contractele de vânzare-cumpărare publicate de noi.

You may also like...

Leave a Reply