Canalizarea, în topul promisiunilor neîndeplinite!

Toate ca toate, dar ce-i al lor e pus deoparte! N-or avea puternicii zilei din Sinaia talente cu ghiotura, dar la ceva tot se pricep, probabil mai bine ca mulţi alţii! E vorba de… vorbe, după cum credem că v-aţi dat şi singuri seama, stimaţi cititori. Mai ales la dusul cu vorba aproape că nu avem rivali… De această dată am abordat problema canalizării oraşului. Ca multe alte lucruri legate de infrastructură, şi aceasta îşi are suficientele ei hibe. Plus de asta, chiar de prin 2004 opinia publică primea şi lecţii despre modul în care se execută corect lucrările de canalizare. Era necesar să se ţină cont de diverşi factori

ORDINEA CORECTĂ A OPERAŢIILOR!

Foarte important este să se monteze tubulatura necesară chiar de la început. În acest mod simplu avem avantajul că nu mai e nevoie ca ulterior să spargem asfaltul proaspăt turnat, aşa cum s-a întâmplat în alte oraşe unde nu există profesionişti ca la noi! Pentru că numai cine nu munceşte nu greşeşte, au existat şi în Sinaia anumite mici sincope. Strada Schiorilor, spre exemplu, a fost până de curând un fel de etalon în domeniu. Calitatea lucrărilor de canalizare au creat un crater de dimensiuni impresionante, iar carosabilul a devenit plin de umflături. Un adevărat deliciu să-l parcurgi ori la volan, ori pe jos… Un alt moment fascinant era atunci când canalizarea răbufnea la suprafaţă. Şiroaiele de dejecţii împuţite o luau la vale pe marginile drumului, conferind zonei o mireasmă îmbietoare…

NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU…

Abia de curând, după vreo zece ani de aşteptare zadarnică, puterea locală s-a hotărât să remedieze problema. Cazul nu e nici pe departe unul singular la noi. Acelaşi lucru s-a petrecut şi pe aleea Peleşului. Vorba aceea: de ce să nu ne facem de râs şi în faţa turiştilor care vin să vadă castelul? Peleşul este un obiectiv turistic de notorietate. Păstrarea în cele mai bune condiţii a arealului din preajma acestuia ar fi trebuit să constituie o prioritate de prim rang pentru administraţia locală. Dar noi stăm cu gropile desfundate în drum. Aici ar mai exista o explicaţie. Puterea locală e foarte supărată că nu a putut lua Peleşul sub aripa ei protectoare. Atunci de ce să-i mai pese despre ceea ce se petrece acolo? Un alt fenomen interesant s-a petrecut de curând în cartierul Platou Izvor. Strada Ghioceilor a văzut pentru prima dată asfalt şi borduri.

INIŢIATIVELE PRIVATE COSTĂ SCUMP!

Dar, din câte am aflat, canalizare nu prea există decât la primele două imobile. Restul… Deci, la un moment dat, asfaltul va trebui spart pentru a se monta ţevăraia. Adică s-a procedat exact pe dos faţă de o promisiune. Nici măcar oamenii cu iniţiative concrete nu au nici o şansă la Sinaia. Dacă te apuci să-ţi faci singur canalizare pe stradă, vei primi o amendă consistentă, de care să-ţi aduci mereu aminte. De fapt, un incident de acest gen s-a şi petrecut într-o zonă undeva la intrarea din aval a Sinaiei. Ba, mai mult, evenimentul a fost mediatizat pe atunci de oficiosul primăriei. Lucrurile au fost prezentate în aşa fel încât puterea locală îşi asuma o laudă.

ZECE ANI ÎN ZADAR!

Era o mare realizare că oamenii, disperaţi de ineficienţa administraţiei au fost prinşi că vroiau să-şi facă singuri canalizare. Başca o amendă grasă, de parcă cine ştie ce nelegiuire ar fi făcut… Problemele sunt departe de a se termina aici. Dar, până la o nouă intervenţie, avem o întrebare firească: cum rămâne cu promisiunea din 2004 prin care sinăienii erau anunţaţi că din 2005 se va extinde reţeaua de canalizare „în toate zonele în care nu există“? Când, că au trecut unsprezece ani de atunci?

You may also like...

Leave a Reply