La Sinaia bunul plac al ocârmuirii are putere de lege

La ce fel de coloană vertebrală poţi să mai ai pretenţia atunci când votezi că eşti de acord, fără cea mai mică ezitare, pentru cheltuirea a opt miliarde de lei din banii concetăţenilor tăi pentru spaţii verzi? Majorităţii Consiliului local, obediente până la absurd puterii locale, îi sărise cu ceva timp în urmă ţandăra legat de faptul că fusese catalogată drept un „ansamblu de marionete“. Dacă stăm să analizăm cât de cât la rece comparaţia, vom observa că e departe de a fi dură. Ba, am putea spune, de fapt, că este chiar suavă! Bineînţeles, ţinând cont de gravitatea faptului în sine. Această sumă colosală va fi risipită în anul în curs cu bună ştiinţă. Problemele de care suferă urbea noastră sunt cu totul altele. Ar necesita finanţare, dar, din câte se vede interesele puterii locale sunt în altă parte. Nu au tangenţă cu problemele grave, unde ar trebui canalizate eforturile financiare. Şi, parcă sfidându-i pe sinăieni, mai marii noştri au publicat, nu cu foarte mult timp în urmă, în celebrul ziar lucios, modul în care ar trebui alcătuit bugetul local. Chiar de la bun început sinăienilor li se spunea clar că „drumul bugetului începe în fiecare an cu listarea priorităţilor locale”. De ironie nici nu mai poate fi vorba, poate cinism? Rezultă limpede că avem de-a face cu o administraţie de zile mari. Unii oameni nu au locuinţe, nu au canalizare, infrastructura reţelei de alimentare cu apă potabilă plesneşte din oră în oră, multe drumuri arată ca după bombardament, iar deszăpezirea oraşului se face vara, când zăpada se topeşte singură… Şi, în aceste condiţii, gospodarii urbei îşi permit să risipească opt miliarde de lei pentru gâdilarea la rădăcină a ierburilor din spaţiile verzi. Dacă ar fi o iniţiativă a puterii… Dar pentru ca suma să poată fi cheltuită este nevoie clar de votul Consiliului local. Chiar nici unul din această majoritate supusă, de parcă ar avea iataganul deasupra cefei, nu-şi dă seama de proporţiile acestei monumentale risipe a banului public? Ce-ar putea risca cineva care s-ar opune unei astfel de risipe, care depăşeşte orice limite, care frizează absurdul?  A devenit evident de ani de zile că puterea locală nu îi admite împrejuru-i pe cei ce nu sunt adepţii proverbului conform căruia capul ce se pleacă, sabia nu-l taie. Dar cât de crunte pot fi oare eventualele răzbunări ale celor pe mâna căreia a încăput acum Sinaia în cazul în care cineva ar da dovadă de coloană vertebrală şi s-ar opune vehement unui astfel de abuz categoric. Cu o floare nu se face primăvară, dar, totuşi, nu se găseşte nimeni să dea un exemplu?  Să presupunem că respectivul ar avea, pe lângă calitatea de consilier, şi ocupaţia de agent economic. Probabil că puterea locală îi va trimite pe cap toate controalele posibile şi imposibile. Dar dacă funcţionează legal nu poate avea nimic de pierdut. Dimpotrivă, ar da un exemplu pozitiv! Şi să nu uităm că e nevoie de o simplă scânteie pentru ca lucrurile să ia o cu totul altă întorsătură şi să avem cât de cât o şansă la normalitate. În fond, discutăm despre banii sinăienilor care, prin această risipă, ajung nemeritat în anumite destinaţii… Marii perdanţi fiind până la urmă tot locuitorii acestui oraş.

You may also like...

Leave a Reply