La noi, nici când avem bani, nu se poate?

În momentul de faţă, fără nici o exagerare, să-ţi duci copilul în locurile de joacă de prin cartiere e o adevărată aventură pentru cel mic şi un act uşor iresponsabil din partea părinţilor. Deşi publicaţia noastră a abordat de nenumărate ori acest subiect, bineînţeles că cei responsabili din administraţia locală l-au tratat, aşa cum fac cu multe alte lucruri, cu o foarte intensă nepăsare…. Nu e nici o acuzaţie rău-voitoare, căci lucrurile se pot vedea la faţa locului, cu ochiul liber. De data aceasta, ca să dăm un mic exemplu, am ales la întâmplare unul dintre locurile de joacă din cartierul Malul Spitalului. Nu am avut parte de nici o surpriză. Ba, chiar, din nefericire, temerile ni s-au adeverit pe deplin. Leagănele ori sunt dispărute cu totul, ori atârnă rupte ca vai de mama lor, evident nefolositoare. Locul de joacă în sine arată ca o zonă părăsită. În marea ei mărinimie şi în neobosita-i grijă faţă de nevoile sinăienilor, puterea locală a catadicsit şi anul acesta să asigure bani de la buget pentru locurile de joacă. Într-adevăr, în halul în care arată destule dintre acestea, au nevoie acută de reparaţii capitale pentru a mai putea servi scopului pentru care au fost construite. Culmea, de această dată nu vorbim de câţiva bănuţi, ci de o sumă consistentă. Mai precis este vorba de 200.000 de lei. Am vrea să aflăm totuşi cum vor fi cheltuiţi aceşti bani şi care va fi rezultatul final? Punem această întrebare în mod firesc, pentru că nu putem uita anumite antecedente ale acestei probleme. Şi în alţi ani au fost alocate diverse sume de la buget (mai mult sau mai puţin consistente) şi cu toate astea situaţia rămâne de departe deficitară în numeroase locuri, unele devenind impracticabile. Noi, nici cu bani, nu putem face ceva?

You may also like...

Leave a Reply