În sfârşit s-a făcut dreptate! Instanţa a decis: taxele „din grijă şi iubire pentru sinăieni“ sunt ilegale

hotarare instanta 1 hotarare instanta 2
Iată că cei implicaţi într-adevăr în turismul sinăian au reuşit să treacă peste un nou impediment. Este vorba de beţele în roate puse de puterea locală în 2014 cu prilejul „inaugurării” unei taxe abuzive acestui gen de agenţi economici. Bineînţeles, ne referim la taxa de promovare turistică şi celelalte dări adiacente acesteia. Justiţia s-a pronunţat şi şi-a spus răspicat cuvântul: taxa nu trebuie plătită! Am vrea să aflăm cum îşi vor recupera pierderile cei care, forţaţi de împrejurări, au achitat această taxă. Puterea locală ne scoate ochii cu tot soiul de pliante foarte necesare turiştilor pe care le-a realizat din aceşti bani. Sunt nişte puerilităţi! Se vede cu ochiul liber! Toată lumea se întreabă însă cum rămâne cu banii? Justiţia a hotărât că taxa respectivă a fost încasată fără temei legal. Oare prin ce modalitate agenţii economici din turism păgubiţi cu această taxă abuzivă îşi vor recupera pierderea? Va exista o hotărâre de consiliu local prin care se va decide restituirea sumelor în cauză? Va accepta oare puterea locală această înfrângere? Din documentele care au stat la baza deciziei instanţei de judecată de a considera ilegale taxele despre care vorbim reiese clar că încasarea acestor bani de către autorităţile locale nu va aduce nici pe departe beneficii concrete celor care le achită. Prin statutul lor anumite entităţi, cum ar fi poliţia locală şi alte asemenea, au stabilite clar sarcinile de serviciu. Le trebuie cumva bani în plus de la agenţii economici din turism pentru a-şi face datoria pentru care sunt plătiţi deja din banii cetăţenilor contribuabili? Asta este una din puţinele controverse care intervin atunci când vorbim despre (in)oportunitatea taxei de promovare turistică şi a celei de „linişte“… Se vede clar că puterea locală n-a dorit nimic altceva decât să transforme turismul sinăian, evident prin agenţii economici ce desfăşoară astfel de activităţi, într-o „vacă de muls”.  Să aruncăm o privire şi asupra „taxei pentru creşterea gradului de linişte şi siguranţă în desfăşurarea activităţii economice pe raza oraşului Sinaia”. Ca aceşti bani să nu fie încasaţi abuziv de la agenţii economici, ar fi fost necesară crearea unui serviciu public sub egida autorităţilor locale a cărui funcţionare să fie în interesul persoanelor supuse la plata taxei! Să existe deci un avantaj pentru respectivii agenţi economici plătitori de taxe. La ce mai era nevoie ca puterea locală să oblige pe aceşti oameni să scoată bani din buzunar dacă nu s-a întâmplat nimic în acest sens şi totul a rămas exact ca înainte? Deci, exact ca atunci când aceste taxe încă nu fuseseră puse pe firmamentul obligaţiilor de către puterea locală. E arhicunoscută apetenţa acesteia de a scoate bani şi din piatră seacă. Indiferent că din pricina asta mulţi dintre agenţii economici sinăieni şi-au văzut afacerile pe butuci sau, cel puţin, le-a zburat glonţul pe la tâmplă… În plus de asta, instanţa a constatat şi faptul că taxele abuzive în cauză pretinse de puterea locală sinăiană sunt cât se poate de… „speciale”. Adică n-au nici un temei legal şi din motivul că, de fapt, se suprapun taxei hoteliere. Aceasta este încasată de administraţia locală special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului pe plan local, precum şi sprijinirea proiectelor de reabilitare a infrastructurii turistice. Încasarea concomitentă a celor două taxe, respectiv cea hotelieră şi cea de promovare turistică, este ilegală şi pentru că vine în contradicţie cu prevederile Codului Fiscal! Legea prevede că taxa hotelieră are un cuantum maxim şi, în acelaşi timp, taxa specială instituită de la Sinaia nu este justificată de existenţa unui serviciu public care să asigure beneficii specifice operatorilor economici. Puterea locală încerca să justifice că taxa percepută va fi utilizată pentru activitatea poliţiei locale în prevenirea actelor antisociale manifestate prin cerşetorie, furturi, tâlhărie, prostituţie, comerţ stradal, prevenirea depunerilor de gunoi menajer, moloz, lipirea de afişe pe faţa clădirilor, stâlpi, garduri, copaci. Se observă totuşi că prevenirea unor astfel de acte antisociale ar fi benefică întregii comunităţi locale şi nu în mod special operatorilor economici supuşi la plata taxei. Dar poliţia locală dispune de fondurile ei de la buget. Aşadar… Legat de taxa specială de promovare a turismului în oraşul Sinaia, cu toate că cei care au înfiinţat-o lăsau să se creadă că „aceasta serveşte la finanţarea activităţilor de promovare şi punere în valoare a patrimoniului turistic, nu rezultă deloc cine ar desfăşura aceste activităţi şi cum sunt organizate. Astfel, această taxă nu este justificată, întrucât nu se poate identifica beneficiul obţinut de persoanele plătitoare“. Iată, deci, câteva dintre argumentele instanţei care, în sfârşit, a făcut dreptate.

You may also like...

Leave a Reply