Un alt 1 Mai pustiu… Sinaia, din nou în topul indiferenţei?

E foarte adevărat că litoralul este un mare acaparator de turişti cu ocazia acestei sărbători atât de populare pe la noi. Rămâne însă suficient de multă lume care preferă alte locaţii – printre care muntele este predilect – pentru această Zi naţională a grătarelor cu mici şi a berii. Şi pentru că tot vorbeam de munte, ne revine obsesiv în minte modul în care puterea locală încearcă să dreagă busuiocul tragediei care a cuprins turismul sinăian. În diverse declamaţii bombastice auzim lucruri demne e poveştile fantastice. Cum că Sinaia ar fi pe un loc fruntaş în preferinţele turiştilor… Sau, mai „grav“, oraşul nostru s-ar afla printre „destinaţiile turistice de top“ din ţara noastră! Ba, mai mult decât atât, nici nu mai putem să facem curăţenie în oraş din pricina „sutelor de mii de turişti“ care se calcă an de an în picioare prin frumoasa noastră staţiune de nivel internaţional… Ciudat lucru chestia asta cu oraşul literalmente sufocat de turişti. Mai ales dacă e să ţinem cont de faptul că şi de Paşte agenţii economici au fost nemulţumiţi de gradul de ocupare al unităţilor de cazare, atunci… Poimâine e 1 Mai! Bineînţeles, cei care nu aleg înspumatul litoral al Mării Negre ca destinaţie pentru această mini-vacanţă, pe cale de consecinţă vor alege, printre altele, muntele. În contextul celor afirmate, ar trebui ca vineri să nu mai ai loc pe peroanele gării din Sinaia când vin trenurile de la Bucureşti. Ne îndoim că va fi aşa! Nu de alta, dar am constatat în ultimii ani cum, cu ocazia acestei sărbători, în gara noastră coboară din ce în ce mai puţini turişti. Anul trecut situaţia a fost de-a dreptul hilară. La noi n-au rămas decât câţiva rătăciţi, care probabil vroiau să facă un traseu pe creasta muntelui pentru a ajunge la Babele şi ulterior în Buşteni, din cât am înţeles… Trenurile au plecat mai departe, tixite, către staţiunile din amonte… Greu de crezut că an de an totul este doar o ciudată coincidenţă. Suntem convinşi ce se va întâmpla anul acesta. Fără nici cea mai mică urmă de reavoinţă, ceva ne face să credem că ne vom întâlni din nou cu situaţia din anii trecuţi. Ar fi bine să ne înşelăm, măcar de data aceasta, dar…

You may also like...

Leave a Reply