Foarte multe amănunte ne conduc la o firească întrebare: Odihna veşnică în cimitirul Şeţu va deveni un privilegiu?

Continuăm prezentarea problemelor pe care le-am întâlnit la Cimitirul Şeţu. Pe una dintre alei am întâlnit ditamai crucea trântită la pământ. O astfel de imagine bineînţeles nu e menită să încânte privirea nimănui. Indiferent că numele inscripţionat pe cruce ţi-e complet străin, te doare sufletul ştiind că e vorba de un om care a trecut la cele veşnice şi a cărui memorie e terfelită în cel mai josnic fel! N-am aflat cine sunt autorii acestui sacrilegiu. În schimb ne-am dat seama că în respectiva incintă ordinea, disciplina, rigurozitatea care ar trebui să domnească într-un astfel de spaţiu – fie doar şi numai din respect pentru defuncţi – sunt nişte chestiuni complet ignorate de către cei responsabili. Oameni pe care, de altfel, îi plătim din banii noştri, de cetăţeni contribuabili. Şi sumele nu sunt deloc mici! E foarte simplu să facem o comparaţie cu Câmpina, unde tarifele sunt de trei, patru ori mai mici decât la noi. În schimb, acolo, cimitirul arată altfel, mult mai aproape de modul civilizat în care ar trebui să arate locurile în care odihnesc cei ce ne-au fost odată fraţi, părinţi, bunici sau rude aproapiate. Lipsa de scrupule devine însăşi mai pregnantă în momentul în care consultăm listele cu numele defuncţilor îngropaţi în anumite locuri de veci şi cruda realitate de la suprafaţă. Nu dăm verdicte, nu aducem acuzaţii, dar se pare că există cazuri în care inadvertenţele între numele adevăraţilor posesori ai locurilor de veci şi cele ale noilor concesionari diferă inexplicabil. Chiar să se fi recurs la astfel de metode? Greu de crezut, dar ne facem datoria să atragem atenţia celor în măsură să cerceteze şi să sancţioneze astfel de fapte.

You may also like...

Leave a Reply