Iată şi un cartier mai „altfel“ decât altele: Sfântul Ilie. Prea mic pentru multe probleme…

În continuarea periplului nostru, de la stânga la dreapta pe harta Sinaiei, facem acum o oprire în cartierul Sf.Ilie. În acest areal existând un număr mare de imobile de tip condominii (blocuri de locuinţe), implicit există şi un număr mare de cetăţeni cu drept de vot. Lucru pe care puterea locală nu l-a uitat! Ca dovadă, îşi aduce aminte de cartierul Sf.Ilie în fiecare primăvară, în timpul festivalului orăşenesc de curăţat frunzuliţe moarte. Preţ de câteva minute edilii fac o scurtă dar revigorantă baie de mulţime. Urmează apoi momentul solemn în care oferă bătrânelelor, talentate în mânuirea săpăligii în grădiniţa din faţa blocului, zâmbete cât se poate de largi, ghivece din plastic, pliculeţe cu seminţe de flori şi foi trase la xerox pe post de diplome.

Legat tot de atenţia acordată de administraţia locală cartierului Sf.Ilie, am uitat să menţionăm numeroasele lucrări edilitare care au fost realizate aici. Acestea ies în evidenţă faţă de ceea ce se întâmplă în restul oraşului, în primul rând prin durata aproape incredibil de mare – măsurabilă mai întotdeauna în ani – dintre momentul apariţiei problemei respective şi mult aşteptata finalizare a lucrării. Exemple în acest sens sunt multiple. Haideţi să ne rezumăm acum doar la halul în care a zăcut ani de zile carosabilul străzii 1 Mai pe porţiunea cuprinsă între strada Muncii şi intersecţia cu DN1. Sau luând exemplu tot aceeaşi stradă – pentru că are o lungime considerabilă – ne amintim cu tristeţe de câte ori a fost asfaltată, ciopârţită, săpată şi iar brăzdată de excavatoarelor societăţilor care au în grijă reparaţiile la infrastructura de apă, de gaze sau de canalizare. În acest cartier parcă era un făcut. După ce o societate termina lucrările, reuşea să le astupe şi cârpea cu puţin asfalt carosabilul, venea altcineva şi începea o nouă serie de săpături. Lucru care, până nu demult, ani de zile i-a adus aproape la disperare pe cei care locuiesc pe această stradă. Deocamdată se pare că lucrurile au intrat în normalitate pe această stradă şi la fel se va întâmpla şi pe bulevardul Republicii, acolo unde a mai rămas puţin de lucru la pavajul trotuarelor.  Păcat însă de această reîmprospătare edilitară a drumului în cauză, dacă nu sunt luate în calcul toate elementele necesare….

NU TU BĂNCI, NU TU COŞURI DE GUNOI, DOAR BETOANE ŞI GHIULELE…

Din ce în ce mai mulţi cetăţeni încep să se întrebe dacă nu cumva edilii noştri au uitat să monteze întreg mobilierul urban destinat unui cartier. Spre exemplu pe bulevardul central care străbate cartierul Sf.Ilie nu există, nici pe stânga, nici pe dreapta, nici un fel de coş public pentru gunoi. Am crezut că vor apărea mai târziu sau că există anumite zone mai defavorizate în acest cartier, dar…. Aceeaşi situaţie o regăsesc şi trecătorii care la un moment dat ar vrea să se odihnească pe o bancă. Şi nu au absolut deloc unde, decât dacă se aşează pe vreo margine de gard sau bordură…
De fapt, chiar în întreg cartierul este greu de crezut că în momentul de faţă a mai rămas vreo bancă din cele montate anii trecuţi, fie şi pe străduţele mai lăturalnice. Până şi de aici au dispărut… Poate aceste probleme par mărunte la prima vedere. Însă e vorba de o distanţă destul de mare între cele două capete ale bulevardului Republicii şi ar fi cazul ca cei responsabili din administraţia locală să încerce să schimbe în bine situaţia, mai ales că bulevardul principal este proaspăt reparat.

NECAZURILE NU SE OPRESC AICI…

În campania electorală din 2012 am observat cu bucurie că putere locală şi-a adus brusc aminte că pe harta Sinaiei există cartierul Sf.Ilie. Ba chiar le-a făcut locuitorilor şi o surpriză de proporţii, întinzând pe majoritatea străduţelor dintre blocuri un strat gros de asfalt electoral. Şi ca treaba să fie temeinică, s-au scos bordurile masive de granit, care mai durau încă vreo sută, două de ani de acum încolo şi s-au montat din cele chinezeşti „de unică folosinţă“, pe care în anumite locuri le poţi smulge cu un şut din fundaţia lor de beton. Cât despre locurile de joacă – alt subiect predilect cu care puterea locală se bate cu pumnii în piept la alegeri – ce putem spune? Am constatat că sunt în număr de trei. Cel din capătul cartierului, pe strada Muncii, este un maidan abandonat, iar cel de pe strada Avram Iancu este o ruină impracticabilă unde oamenii aruncă deşeuri, ca la ghenă. Rămâne funcţional cel de pe strada H.C.C. Dar datorită inspiratei amplasări, lângă ghena de gunoi, vara e o adevărată încântare să-ţi supraveghezi copilul şi să inhalezi duhorile. Şi la cât de întins este acest cartier, un singur loc de joacă funcţional este absolut insuficient. Şi câte şi mai câte.

You may also like...

Leave a Reply