Din neguri sinăiene: Cumpătu, această chintesenţă a paraginii şi delăsării!

Deşi pe harta unui exeget al Sinaiei ar trebui ca, în momentul de faţă, să ne ocupăm de aşa-numitul cartier Oppler, ne asumăm răspunderea de a ajunge direct în Cumpătu. Nu vom ignora zona Oppler deoarece cartier este greu s-o numit. La fel cum nu vom ignora zonele Clăbucet, Piscul Câinelui şi Prundului şi alte asemenea pe care puterea locală le caracterizează drept „devaforizate“. Cine ştie, dacă s-ar da drumul, la un moment dat, şantierului pentru autostrada Comarnic – Braşov, e posibil ca unii dintre mai marii noştri să fie chiar încântaţi pentru că ar putea găsi un motiv să demoleze aceste zone defavorizate care nu fac, în mintea unora, în nici un fel onoare oraşului. Chit că acolo îşi duc viaţa zeci şi sute de sinăienI, ignoraţi cât cuprinde şi luaţi în seamă doar o dată la patru ani. Adică atunci când e nevoie de votul lor.  Am ajuns în cartierul Cumpătu şi ne-am lovit de aceleaşi probleme pe care le-am întâlnit pretutindeni în Sinaia. În schimb, aici, paragina este ceva mai accentuată. Asta pentru că această superbă zonă a Sinaiei, odinioară doldora de turişti, fieful celor care căutau câteva clipe de relaxare la noi, a ajuns acum complet ignorată. Nici măcar fostele oficioase ale puterii locale – recte ziarul lucios, Buletinul Informativ pentru Sinăieni sau Revista de veşti bune – n-au mai catadicsit să pomenească de acest cartier. Cu toate astea, zona respectivă reprezintă pentru cunoscători şi ar putea reprezenta o atracţie turistică deosebită. Nu trebuie să uităm că acolo avem două obiective cultural – ştiinţifice de maxim interes: Vila Luminiş – renumita Casă Memorială a lui George Enescu, obiectiv turistic de notorietate internaţională, precum şi Rezervaţia geobotanică „Arinişul de la Sinaia – Cumpătu“.

CUMPĂTU, ACEST TĂRÂM UITAT DE TIMP

Forfota de odinioară ce caracteriza cartierul Cumpătu a ajuns acum, din nefericire, o simplă amintire. La asta contribuie, fără îndoială, şi faptul că multe proprietăţi din zonă au fost retrocedate foştilor proprietari de drept. Lucru firesc de altfel, pentru că trăim într-o societate democratică. Mai puţin firească este bătaia de joc. Indiferent că aceşti proprietari sunt cine ştie ce boieri care trăiesc prin cine ştie ce ţinut al Americii, Braziliei sau Europei, asta nu-i exonerează de răspundere. Dar, ca aceştia să fie traşi la răspundere, ar fi trebuit o implicare din partea puterii locale. Nu laşi o vilă în paragină, încercuită cu un gard din plasă de Buzău, fără să-ţi pese de aspectul estetic al cartierului respectiv! Multe imobile de acolo au căzut pradă buruienilor şi se află într-o stare deplorabilă. Retrocedarea e retrocedare, iar aspectul estetic al oraşului este cu totul altceva. Din câte ştim, legislaţia nu s-a schimbat, iar proprietarii acestor imobile care s-au transformat în nişte hidoase ruine, trebuie traşi la răspundere. În acelaţi cartier funcţionează unităţi de alimentaţie publică şi de turism care nu-şi pot atrage clienţii din cauza faptului că privirea acestora este oripilată de acest ciudat amalgam de fifty-fifty dărăpănături şi vile de lux bine îngrijite. Trecând peste aspectul estetic al acestei superbe zone a Sinaiei care, odată, atrăgea într-adevăr mii de turişti, ar fi cazul să luăm în atenţie, foarte pe scurt, câteva lucruri legate de infrastructură.

CARTIERUL  CU CELE MAI CHIOARE FELINARE

Scopul în sine ne scapă, dar realitatea este că, la un moment dat, puterea locală s-a trezit montând nişte felinare noi pentru iluminatul stradal pe cele două alei din cartier. Bineînţeles, totul a avut o tentă de minune, respectivele instalaţii de iluminat nefuncţionând la capacitate maximă decât… Barele solide din care au fost făcute există şi acum. Lampadarele şi becurile au trecut demult la cele veşnice. Nu există nici unul întreg. Gurile de canal din Cumpătu vin să întregească această imagine de dezastru, fiind însă semnalizate corespunzător cu crăci de brad, ceea ce reprezintă un „brand“ al oraşului. Peste toate tronează monumental ruina a ceea ce a fost odată Complexul Vânătorul. Uitându-ne la ceea ce a mai rămas, putem vedea adevărata faţă a capitalismului sălbatic. Mergem la Cumpătu să ne relaxăm şi, după fuguţa de rigoare pe care ne-o prilejuiesc haitele de maidanezi, un cleşte imaginar ne smulge din inimă ultimul strop de încântare pe care acest cartier ni-l mai putea aduce

You may also like...

Leave a Reply