De ce „cartierele“ Clăbucet şi Prundului au ajuns adevărate „diaspore“ ale Sinaiei?

DSCN8523

Încheiem periplul nostru prin cartierele sinăiene – făcut de la dreapta la stânga pe harta oraşului – cu două zone aşa-zis defavorizate. Sau, cel puţin, aşa sunt ele catalogate prin discuţiile de diferite genuri pe care le poartă puterea locală cu „anumiţi“ interlocutori. Poate că prima şi cea mai importantă problemă este aceea că în aceste semighetouri urbane locuieşte un număr insuficient de cetăţeni cu drept de vot astfel încât să capteze atenţia puterii locale. Chiar şi aşa, o dată la patru ani însă, locurile se îmbibă literalmente de bannere şi afişe cu chipul… Cu chipurile „lor“! Dacă prin celelalte cartiere prin care am trecut în acest periplu jurnalistic am scos la iveală unele probleme reale de care locuitorii de acolo suferă, în aceste două zone parcă nici n-ar mai fi nevoie de vorbe. Un simplu fotoreportaj ar fi rezolvat problema într-o clipită. E greu de imaginat că în Sinaia secolului XXI, cu pretenţii de „staţiune montană de nivel internaţional“, pot exista astfel de zone. Oamenii trăiesc în nişte condiţii pe care, poate, le găseşti în periferiile, în mahalalele marilor aglomerări urbane din ţările lumii a treia. Cel puţin în zona Clăbucet şocant este de la bun început sistemul de toalete. Există câteva cabine cu closete tip turcesc pentru două imobile a câte două etaje în care locuiesc numeroase familii. Aspectul clădirilor în care locuiesc nefericiţii acestei zone, privit de la o oarecare distanţă, are un aer de Ev Mediu. Privind mai de aproape, excluzând reparaţiile pe care bieţii oameni se tot chinuie să le facă, imobilele denotă de data asta o sloditate structurală tot cu tentă medievală.

„MARILE SPERANŢE“ NU SE ÎMPLINESC NICI LA ALEGERI

În aceste zone hărnicia, destoinia oamenilor sunt nişte trăsături oarecum inutile. Orice ar încerca să facă, să-şi încropească pentru a-şi putea îmbunătăţi traiul în acele condiţii departe de secolul în care suntem, este dacă nu în van, cel puţin un mare semn de întrebare. Culmea, puterea locală se pare că e cu ochii pe situaţie! Nu agreează prea multe iniţiative din partea locatarilor din acele imobile atâta timp cât nu are ferma convingere că din patru în patru ani aceştia se vor comporta „cum trebuie“ în cabinele de vot. Plus de asta, se pare că există persoane cărora li s-a trasat sarcina să se asigure că locuitorii din zonă vor avea opţiunile electorale „cores-punzătoare“. Şi, după cum bine ştim, mai marii noştri nu glumesc atunci când vine vorba de interesele lor electorale, indiferent că discutăm de un cartier doldora de blocuri, plin de pensionari satisfăcuţi de abonamente gratuite şi gărduţuri decorative din sârmă din faţa blocului, sau de o mână de oameni necăjiţi care şi-ar dori nişte condiţii de trai ceva mai aproapiate de vremea în care ne aflăm. Să nu uităm că oamenii aceştia muncesc, plătesc impozite şi nu se deosebesc cu nimic de sinăienii din zonele agreabile ale oraşului.

AUTOSTRADA VA ÎNSEAMNA DEMOLARE?

Nu are rost să insistăm în descrierea aspectului generale al acestor „cartiere“ defavorizate. De ce să punem paie pe foc când situaţia este şi aşa destul de tragică. Problema este însă alta. În nişte discuţii purtate cu ceva ani în urmă, atunci când era în fază incipientă iniţiativa demarării lucrărilor la autostrada Comarnic – Braşov, se pare că unele personaje marcante ale politicii sinăiene jubilau. Şantierul autostrăzii ar fi impus, de la sine, demolarea acestor zone pentru a se putea face loc căilor de rulare. Deocamdată situaţia autostrăzii tărăgănează pentru că , evident, trăim în România. Nu vrem să cobim, dar interesant ar fi de ştiut ce decizie va lua oare puterea locală în cazul în care „cartierele“ precum Clăbucet şi Prundului într-adevăr vor trebui demolate pentru autostradă? Cine şi unde le va da locuinţe acestor oameni?

You may also like...

Leave a Reply