Poate nu vă vine să credeţi! O candidatură „fără de sfârşit“?

Tocmai când era să credem că în Sinaia s-au întâmplat toate şi nimic nu ne mai poate clinti din monotonie, surpriză! Chiar una de mari proporţii… Surpriza despre care vă vorbim este vizibilă de la mare distanţă, dinainte chiar să apuci să pui piciorul în aşa-numitul „cartier” Clăbucet. Este vorba despre un uriaş banner, mare aproape cât o casă! În acesta un candidat la fotoliul de primar zâmbeşte (cu dragoste în priviri, ca un adevărat „părinte” al oraşului?). Suntem şi acum invitaţi să-l votăm, deşi au trecut mai bine de trei ani de când s-au încheiat şi campania electorală şi alegerile locale din 2012… În acest context ar mai avea oare rost să ne întrebăm cum stăm cu legalitatea? Iată ce prevede foarte clar legea privind propaganda electorală: „Continuarea propagandei după încheierea campaniei electorale (…) se sancţionează cu amendă“. Şi cuantumul acesteia nu e deloc neglijabil. Dar oranele constatatoare (Poliţia locală, printre altele!) nu au băgat de seamă că de peste trei ani ditamai afişul electoral, mare aproape cât jumătatea faţadei casei pe care a fost atârnat, îşi face treaba nestingherit… Poate n-au avut „voie“ să-l vadă? Mai poţi şti cu exactitate, în Sinaia zilelor noastre?  Dacă-l priveşti dintr-o anumită „ipostază”, uriaşul banner electoral rămas pe poziţie şi acum, generează un sentiment similar cu cel pe care îl au marinarii noaptea pe furtună, când văd lumina farului de pe ţărm. Adică fac tot posibilul, de teamă, să nu se izbească de mal şi să se trezească cu corabia bucăţi! Şi nu e nici o mare subtilitate în aceastămetaforică încercare de comparaţie…

Se pare însă că acest obiect promoţional de campanie are şi o utilitate anume. Unii dintre cei care locuiesc în zonă sunt foarte încântaţi de prezenţa bannerului. Folclorul local conţine un fel de zicătoare, conform căreia, cât timp pe peretele imobilului va atârna afişul electoral, oamenii vor fi protejaţi! Din punct de vedere locativ…
Nu plecăm urechea la bârfe! Se pare încă că nici fum fără foc nu iese… Unii locuitori din zonă ar fi privit deseori bannerul – mai ales imediat după atârnarea lui pe peretele casei respective – doar în treacăt, fără a-i acorda atenţia cuvenită, măcar de curiozitate. Nu a durat mult şi acest lucru a ajuns la anumite „urechi“… Bineînţeles că auzul acestei veşti nu a fost deloc în măsură să „gâdile în mod plăcut auzul“ (altminteri foarte fin al unora!) dacă ne permiteţi să-l parafrazăm pe Nenea Iancu…

You may also like...

Leave a Reply