Unul din “marii“ constructori sinăieni se întreabă dacă nu am „crăpat“… Suntem mai vii ca niciodată şi cu ochii pe „voi“!

La noi proverbul care spune că „nu mor caii când vor câinii!” a căpătat în ultima vreme nuanţe mult mai … plastice. Am putea spune, evident, pe un ton metaforic, că „nu mor caii când vor slugile şi lipitorile puterii locale”!, fără teama de-a greşi, cel puţin în esenţa lucrurilor. Tot în peisajul sinăian mai există şi anumite personaje despre care ne temem sincer „să nu moară” de grija altuia.  Adică să sufere cumplit de teama că, de fapt, noi am murit şi nu mai are cine să ţină seama de diversele „acrobaţii” pe care le învârt la umbra puterii locale. Sau de setea lor de căpuşe înfometate cu care se înfruptă din bugetul local, mângâiaţi pe creştet cu gingăşie de protectorii lor din „vârful piramidei”! Şi pe care nu obosesc să-i linguşească şi să-i sărute pentru firimiturile primite de pe masa lor de puternici ai zilei. N-am murit încă şi nici „Ziar de Sinaia” nu a trecut la cele veşnice deocamdată. Ştim cât de dezamăgiţi vor fi auzind că avem intenţia fermă de a scoate la iveală şi pe viitor potlogăriile şi „împrietenirile” cu regim special în urma cărora sinăienii au mult de pierdut, fiind de atâta vreme victime! N-am auzit niciodată până acum ca blestemele să funcţioneze, chiar dacă sunt formulate ca nişte ironii, fine sau grobiene! Probabil că întrebarea retorică a unora, dacă „Ziar de Sinaia” mai trăieşte sau a murit?, de fapt e o dorinţă, macabru exprimată, de a ne vedea, odată pentru totdeauna, puşi cu botul pe labe. Astfel nu şi-ar mai vedea stricate ploile şi s-ar putea lăfăi în linişte, la umbra înalţilor lor protectori, bucurându-se din plin de avantajele pe care ţi le dă slugărnicia devotată!

You may also like...

Leave a Reply