Povestea merge… prea departe?

Ce-i al nostru… e pus deoparte! Avem un mobilier stradal de mare splendoare. Mai ales uriaşele ghivece din fontă, asemănătoare urnelor antice, sunt o prezenţă insolită de la un capăt la altul al centrului. Despre bucuria pe care o prilejuiesc privirii trecătorilor, despre aspectul estetic al acestora nu are rost să vorbim, atâta timp cât gusturile nu se discută (s-ar putea, în schimb, educa, dar…). Problema e mentenanţa, care se pare că nu este tocmai facilă. Odată udat, pământul din interiorul uriaşelor vase se scurge pe noile trotuare sub forma unor dizgraţioase dâre de noroi, care nu cadrează cu obrazul „Perlei Carpaţilor”. Din câte am aflat, mai marii urbei nu suportă, în rarele momente când străbat pe jos centrul Sinaiei, să vadă şiroaiele de noroi. Bineînţeles că s-a găsit imediat şi soluţia salvatoare pentru remedierea acestei grave probleme. Că doar nu era să le stricăm dispoziţia mai marilor noştri pentru atâta lucru. În momente cu scurgeri dificile, apare pe dată la faţa locului un lucrător dotat, în spinare, cu un aparat de spălat cu jet de apă sub presiune. În câteva minute trotuarul redevine impecabil… Despre costuri nu trebuie să ne facem griji! Avem bani în buget…

You may also like...

Leave a Reply