Mai în glumă, mai în serios, am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva „ăşţia îşi bate joc de noi?“ Una din puţinele cutii poştale „moderne“, care a scăpat amatorilor de fier vechi, e „deschisă“… tuturor!

Se vede clar că şi-a intrat complet în drepturi epoca internetului. Astăzi nu mai vorbim decât foarte rar despre altceva decât poşta electronică. Vrem să ne plătim facturile apăsăm câteva butoane la calculator, laptop sau dăm cu degetul spre dreapta pe tabletă. La fel şi când vrem să luăm legătura cu cei dragi. Greu de crezut însă că moda unei pure şi simple vederi, ilustrate sau scrisori parfumate trimise unui apropiat îşi va încheia foarte curând existenţa. Când ajungi la munte două lucruri au mai rămas tradiţionale: mersul cu trenul şi vederea scrisă cu pixul la terasă cu timbrul lipit pe spate. Sunt lucruri pe care nu ni le poate lua nimeni şi nimic nu le poate înlocui vreodată. Au farmecul lor. Trenul încă mai merge. Terase sunt. Pixuri de găsesc de cumpărat, la fel vederi şi timbre.  Problema mare la Sinaia o constituie însă serviciile poştale. De curând centrul nostru a fost supermodernizat. Puterea locală se bate cu pumnii în piept şi emite ţignale stridente ca lumea să înţeleagă ce mult bine le-a făcut. Rămâne însă banala chestiune a cutiilor poştale şi a traseului pe care scrisorile, vederile şi altele îl au de parcurs până la destinaţie. Mai marii urbei s-au îngrijit şi au montat nişte cutii poştale moderne, încântătoare, tip rustic, prin aspectul lor. Ca într-un ridicol număr de iluzionism, două dintre ele au dispărut din peisaj într-un lună. În imagine vă prezentăm una dintre ele care a scăpat „atenţiei“ amatorilor de chilipiruri tip fier vechi. Dilema e alta. Are uşa deschisă larg de multe zile. Să mai ai încredere să pui un plic acolo? Cam greu! Evident, trimiterile poştale cu valoare nu se pun în cutia poştală de pe stradă. Însă când vezi aşa ceva, nu-ţi vine nici o vedere să mai pui…

You may also like...

Leave a Reply