Poliţia locală asanează economia subterană: un oraş fără frăguţe, leurdă, bumerange şi afine!

Am constatat cu reală încântare că problemele edilitar-cetăţeneşti sunt puse pe primul plan de puterea locală. Comerţul stradal este una dintre ele. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Trebuie ţinut cont, în primul rând, de faptul că atunci când vine vorba de comerţ, discutăm de bani. E vorba de câştiguri, iar acestea trebuie impozitate, mai ales acum că trăim într-o societate modernă, bazată pe capitalism. Şi, după cum spunem, la noi în oraş totul se desfăşoară legal. Nimeni nu poate fi mai presus de lege. Indiferent că e politician sau om de afaceri. Mai ales în cel de-al doilea caz. Şi dacă e să o luăm ad-literam „oameni de afaceri“ se numesc şi cei care vând tichete la Bingo, bumerange din şipcuţe de lemn legate cu elastic, frăguţe şi zmeură proaspete, culese din pădure, leurdă, urzici, flori de tei, sunătoare şi alte plante tămăduitoare. La fel, tot agenţi economici se numesc şi cei ce patronează pensiuni şi hoteluri de mare lux şi clasă. Toţi trebuie impozitaţi şi trataţi la fel de către autorităţile responsabile. Poliţia locală este, la rândul ei, un organism al administraţiei noastre care nu conteneşte nici o clipă să-şi dea osteneala pentru a veghea la bunul mers înainte al vieţii urbei. Are, bineînţeles, sub control şi aspectele economice. Din acest punct de vedere se pare însă că suntem oarecum foarte deficitari. Avem mari evazionişti, nişte pericole pentru economia locală. Ştiţi cine sunt? Probabil că nu, dar vă spunem noi. Vânzătorii de frăguţe la pahare din plastic micuţe, sunt pe primul plan. Subminează economia Sinaiei. Au fost ţinta predilectă a poliţiei locale în weekendul ce a trecut. Credem că n-a scăpat nimeni. Se pare că Poliţia locală lucrează „pe cai mari“ pentru combaterea completă a fenomenului . S-a format deja o reţea de informatori care şoptesc la ureche poliţailor cine vinde frăguţe cu „ocaua mică“, cine le are mai proaspete, cine e mai tupeist şi iese direct în faţa turiştilor şi le oferă acest blamabil produs de contrabandă, inoportunându-i! Ar trebui să ne mândrim că avem o poliţie locală care a înţeles că n-au ce căuta bucheţele de ghiocei lângă biserică, că oamenilor nu le trebuie afine şi tei cumpărate ad-hoc în condiţii comentabile. E nevoie de o economie solidă şi, în primul rând, de bani, bani şi iar bani la buget. Ca să punem mânca un susan trebuie să mergem în altă parte. Nu avem voie în faţa Peleşului aşa ceva. Nici să ne jucăm cu bumerangul. Părerile sunt împărţite. Pe undeva e vorba de gust. Şi după cum am spus, gusturile nu se discută, dar într-adevăr se pot educa. Asta dacă ne referim strict la arealul din jurul castelului. Chiar fac atât de rău aceşti oameni economiei locale? Pe undeva să nu uităm că fac parte din parfumul locului. Peleşul nu e un castel de pe Valea Loarei, unde toată lumea umblă îmbrăcată în frac şi cu papion până la o mie de metri împrejur. Fără să vrem am fost, suntem şi vom fi balcanici. Acesta este pitorescul zonei noastre. N-au trecut nici o sută de ani de când pe Calea Victoriei, la 5 dimineaţa, oltenii umblau cu cobiliţa în spate cu ouă proaspete şi lactate, iar la o oră diferenţă nu mai întâlneai decât maşini de lux şi doamne gătite ca la Paris. Să ne dăm seama şi să încercăm să găsim acea „aura mediocritas“, acea cale de mijloc cu care să împăcăm firesc problema. Chiar să vânăm cu maşina poliţiei locale câteva bătrâne care vând ghiocei pe lângă vreo biserică sau conaţionali care ne vând mure şi afine şi n-au bani să-şi închirieze o tarabă în piaţă. Ei sunt cu adevărat problema?

You may also like...

Leave a Reply