Puterea locală a decis ca anul acesta „bâlciul deşertăciunilor“ (Sinaia Forever) să se ţină mai devreme!

Am fi oare într-adevăr mai săraci, am avea sufletele mai mâhnite, dacă n-ar exista faimoasa listă cu evenimente proprii ale oraşului Sinaia, pe care administraţia noastră locală se străduieşte cu mare devotament să le organizeze? Am avea chiar atât de mult de pierdut pe plan intelectual, în primul rând, dacă cei ce ne administrează urbea nu ne-ar bucura la intervale bine stabilite cu blocări ale oraşului pentru tot felul de manifestări, care mai de care mai impor-tante, chipurile, în viaţa socială a urbei sinăiene? Raliuri, bâlciuri, crosuri, proce-siuni… Toate politizate într-aşa un hal încât ajung să-şi piardă orice semnificaţii.

Am considerat cel mai potrivit să-l parafrazăm cu această ocazie pe mult prea inspiratul William Thackeray. A avut într-adevăr o sclipire de geniu cu al său „Vanity Fair“ – în traducere „Bâlciul deşertăciunilor“. Poate la prima vedere similitudinea să scape unora, însă cei avizaţi vor şti cu siguranţă ce am vrut să spunem şi este un lucru care, dintr-un anumit punct de vedere, doare foarte tare. Mai ales că vorbim despre Sinaia.

Nu scăpăm nici anul acesta de sordidul bâlci de toamnă, din care puterea locală parcă şi-a făcut un crez. De data aceasta ne pregăteşte chiar şi o surpriză de mari proporţii. Controversata manifestare nu va mai avea loc la sfârşitul lui septembrie. Va fi organizată chiar la debutul toamnei, adică în perioada 4-6 septembrie 2015. Datele tehnice nu-şi au rostul. Mai mult ca sigur nici nu contează la a câta ediţie a ajuns dezgustătorul bâlci „Sinaia Forever“. Asta pentru că nu ne-am propus să numărăm lungul şir de ani în care Sinaia – odinioară oraş regal, al protipendului României şi străinătăţurilor – se face de râs cu mici, bere, muzică de calitate îndoielnică, tarabe cu ţărţămuri, ceaune cu fierturi, peşti afumaţi şi putinee cu untură, aliniate strategic la marginea trotuarului. Ceva ce n-a văzut Istanbulul nici pe vremea lui Nastratin Hogea. Nu mai este mult şi Sinaia o să intre în competiţie, dacă vor mai fi organizate aici asemenea bâlciuri, cu oraşe de renume pe plan mondial gen Adis-Abeba, Mogadiscio, Kinshasa şi ale astfel de regiuni cu tentă somaleză până în măduva oaselor. Indienii din Peru au venit de mai mulţi ani. Mai rămâne să fie invitaţi războinicii Tutsi şi vitejii tribului Masai şi imaginea e completă.  Vom avea astfel calea deschisă să intrăm cu brio în… „lumea a treia“.

PĂRERILE AUTORIZATE CHIAR NU CONTEAZĂ?

În ultimii ani am ascultat diverse păreri despre acest „eveniment“ bâlcios, care pătează obrazul Sinaiei în fiecare toamnă. Comentatorii unui post de radio de mare audienţă şi autoritate din România s-au deplasat trei ani la rând la aşa-numita manifestare „Festivalul Sinaia Forever“. Cu siguranţă nu erau nişte redactori incompetenţi. Însă efectiv nu au avut nimic altceva de relatat radio-ascultătorilor decât că la Sinaia s-au fript fleici şi mici, s-a băut bere (proastă şi scumpă) în pahare din plastic, s-a mâncat brânză de burduf… Şi cam atât. Festivalul toamnei? Ce vrea să însemne această denumire până la urmă?

VOM CONFUNDA DIN NOU MARFA CU AMBALAJUL?

În oraşele mai mici din avalul şi amontele Sinaiei, precum Azuga, Comarnic, Breaza – ca să dăm doar câteva exemple – astfel de bâlciuri sunt organizate cu un scop bine determinat. Au pe deasupra şi o semnificaţie religioasă, desfăşurându-se exact când prăznuim pe Sfânta Paraschieva, figură religioasă de maximă importanţă pentru creştinii ortodocşi. Acolo oamenii nu se duc doar să se îndoape cu mici şi să bea bere în mijlocul străzii, ca la Sinaia. Îşi fac provizii pentru iarnă cu ceapă, usturoi, gogoşari, carne şi tot ce este necesar într-o gospodărie, pentru a trece cu bine iarna. La noi totul are o cu totul altă semnificaţie. Adică, de fapt, nu o are. Nimeni nu ştie ce se întâmplă, decât că puterea locală blochează oraşul cam o săptămână şi dă voie oamenilor să bea şi să mănânce pe bulevardul mare.

Într-adevăr, părerile legate de acest bâlci sunt împărţite. Sărăcia şi nivelul cultural comentabil al unei părţi importante a populaţiei face ca oamenii să aprecieze, în naivitatea lor, astfel de tragice dezlănţuiri sociale. Într-adevăr gusturile nu se discută. Multora le plac manelele, înghiţitul de mici în mijlocul drumului, pe băncuţe, în corturi improvizate, berea ieftină la pahar „discutată“ cu prietenul pe care nu l-a mai văzut de mult… Şi alte asemenea nimicuri, pe care ni le oferă cu generozitate celebrul festival „Sinaia Forever“. Puterea locală e fericită că va câştiga un nesperat capital de imagine, mai ales că se apropie grabnic alegerile locale din 2016! Chiriile vor fi exorbitante încât mărunţii agenţi economici aproape că vor face voluntariat? Şi tot aşa…

You may also like...

Leave a Reply