Toaletele publice funcţionale devin respingătoare şi mută tuturor nasul din loc?

De curând am observat o implicare mult mai accentuată a administraţiei locale în anumite probleme stringente de care suferă oraşul. Treaba merge cel mai rapid în planul mişcării hârtiilor între birouri, aşa cum de altfel ne-am şi obişnuit. Nu lipsesc în acest context nici reglementările legale ale respectivelor lucruri importante. În ultima şedinţă a consiliului local aleşii noştri au avut în dezbatere două proiecte de hotărâre legate de cine şi cum se va ocupa de „toaletarea“ toaletelor publice din oraş… Exact în clipa în care am crezut că puterea locală ţine cu tot dinadinsul să folosească drept momeală electorală toaleta din parc – pentru alegerile de anul viitor – am fost puternic contrazişi. Din senin, sinăienii s-au trezit că pot avea acces la respectiva utilitate edilitară. Această decizie bruscă a autorităţilor responsabile ridică unele semne de întrebare. Dacă toaleta nu era destinată laudei puterii locale, de ce oare a stat atât de mult timp închisă, neutilizabilă de către cetăţeni. Se ştie că a fost finalizată cu multe luni în urmă, timp în care oraşul a continuat să se facă de râs din cauza lipsei unei asemenea facilităţi. Dar „modalităţile“ de abordare a chestiunilor edilitare de către celebra noastră administraţie locală sunt mai ceva decât „Misterele Parisului“, aşa că n-are rost să ne mai mirăm de nimic! Problema aici e de fapt una… olfactivă, care mută tuturor nasul din loc pe un perimetru bunişor din jurul acestei facilităţi. Gesturile şi replicile trecătorilor prin zonă sunt de-a dreptul hilare. Cine ar avea tăria să stea un timp în zonă s-ar amuza copios… Cireaşa de pe tort în acest caz o constituie însă faptul că exact pe tavanul toaletei publice din parc se află adăpostul pentru călători de pe strada Octavian Goga. Mai ales când afară e caniculă şi soarele arde din plin sunt extrem de rare cazurile ca cineva să mai poată folosi refugiul respectiv. Mirosul emanat de toaleta de dedesubt devine realmente insuportabil! De fapt, ne găsim în aceeaşi situaţie cu ceea ce se petrece pe aleea Peleşului. Şi acolo trecătorii sunt îngroziţi de mirosurile infernale, iar turiştii pun Sinaiei o etichetă pe care nu o merită! Cu singura excepţie: toaleta publică de pe aleea Peleşului nu este funcţională de câţiva ani, iar cei mai îndrăzneţi folosesc la nevoie scările care coboară spre intrarea în această incintă. Mai grav, toaleta din parc abia a fost dată în folosinţă. E nou-nouţă, deci… Într-adevăr, problema toaletelor publice a revenit în atenţia autorităţilor locale. Mai marii noşrii au emis chiar de curând unele acte normative în acest sens. Toaletele publice din parcul central, cea de la tarabele din centru şi cea din piaţă se pare că de-acum înainte se află sub „înaltul patronaj“ al celebrei societăţi Sinaia Forever.
De fapt respectivele incinte au fost declarate drept aşa-numite „puncte de lucru“ ale societăţii respective. Probabil că era nevoie de o justificare scriptică, în actele contabile, a modului în care va fi asigurată îngrijirea şi igienizarea toaletelor respective de acum înainte. Nu-i rău! Era nevoie şi de hârţoage, pentru că la noi absolut totul se desfăşoară într-un cadru eminamente legal. Să nu uite însă prea des şi de curăţenie…

You may also like...

Leave a Reply