Cu arătătorul întins… Mereu alţii sunt de vină, nu-i aşa?

Poate titlul vă sună, stimaţi cititori, ca o parafrază a unor binecunoscute versuri eminesciene. Iată însă că… nu-i aşa! De data asta este vorba de faptul că, asemenea unui laitmotiv, problema cu datul vinei pe altul, cu aruncatul găinii moarte în curtea altuia, a devenit în ultimii ani o practică curentă a multor persoane aflate sus în ierarhia puterii locale sinăiene. Spre exemplu, dacă se cheltuie o sumă de bani mult mai mare decât ar trebui pentru ducerea la îndeplinire a vreunui obiectiv edilitar, evident că atât opinia publică, cât şi anumite persoane „influente“ se sesizează! Încep să apară întrebările: chiar ne trebuia?, la ce ne era aşa ceva de folos?, nu cumva e cam scumpă toată figura, pentru un oraş ca al nostru? Şi alte asemenea interogaţii care, uneori, pot fi chiar pertinente… Însă nu trebuie să uităm nici faptul că puterea locală a dat dovadă de multe ori că este adepta unor proiecte megalomanice, care frizează „atât imensul, cât şi ridicolul“. Bineînţeles, totul în numele binelui Sinaiei şi al oamenilor ce o locuiesc. Asta de faţadă, pentru că, de fapt, substratul electoral e mereu foarte gros. Discutăm despre capital de imagine, iar puterea locală ştie cât de delicat se poate obţine acesta. De ce să nu te pui la adăpost şi să-şi rişti imaginea publică, când e foarte simplu să dai vina pe altul… Culmea e că de fiecare dată mai marii urbei găsesc nişte resurse (ce par uneori inepuizabile!) de a se „spovedi“ cu o nonşalanţă uluitoare, foarte spontan, în faţa opiniei publice. Au mereu arătătorul pregătit şi îl îndreaptă către posibilul vinovat: „Noi suntem aici, la datorie! Dar dacă X e de vină, e atât de lacom, ce să facem?“ Vorba aceea: „Mereu alţii sunt de vină, domnii mei, nu-i aşa?“ Ei bine, nu e chiar aşa. Şi sinăienii au cam început să-şi dea seama de acest lucru.  Cetăţeanul contribuabil a început să deschidă ochii asupra faptului că cei care administrează dările nu o fac întotdeauna prea transparent sau întru bunul mers al urbei. Sunt prea dese situaţiile în care „îndrăznelile“ edilitare ale puterii locale nu numai că nu dau rezultate, ci devin o

povară!

Pentru vina lor încearcă însă să scape basma curată arătând

cu degetul în altă direcţie! Şi, din păcate, încă le reuşeşte figura…

You may also like...

Leave a Reply