Puterea locală ne arată că: Fericirea noastră e doar în mâinile ei!

Din nefericire, în ultimii ani am constatat că un număr mai mare decât trebuie de sinăieni preferă să se refugieze în ignoranţă. Preferă să se facă de multe ori că uită sau că nu-şi dau seama atunci când sunt manipulaţi, uneori la modul grosolan, de către cei în care au avut încredere şi pe care i-au mandatat cu votul lor să le reprezinte interesele. Pentru un astfel de comportament există şi cauze bine determinate, cum ar fi educaţia precară, complexitatea situaţiei care îi face să se simtă depăşiţi de evenimente sau lipsa de încredere în sine: „Eu sunt atât de mărunt încât e ridicol să cred că pot schimba ceva, deci ce rost are să mă mai implic?” Culmea, la sfârşitul săptămânii trecute, deşi oraşul a fost literalmente asaltat de gură-cască din cauza aşa-numitului eveniment-bâlci „forever”, a existat o certă stare de apatie chiar şi din partea celor care nu se aşteptau la vreun festival cultural de mare ţinută. Şi ştiau din experienţa anilor trecuţi că e vorba doar de o strategie absolut toxică a puterii locale de a crea unei populaţii, ajunsă la gradul maxim de mâhnire, impresia că pe lumea asta momentele fericite, vesele nu pot exista fără imensa implicare a aleşilor. Unul dintre gesturile „de mare nobleţe“ ale actualei puteri locale a fost – şi în toamna aceasta – invitaţia făcută pensionarilor de a lua o gustare în aer liber. Interesant lucru, din câte am observat, anul acesta a funcţionat un fel de „scindare“ absolut conştientă, pertinentă a acestei categorii. Probabil că la fel ca şi în cazul abonamentelor de călătorie pentru transportul în comun, aşa-zis gratuite, din ce în ce mai mulţi sinăieni cu drept de vot îşi dau seama că nu e vorba decât de o manipulare din partea unora, pentru a câştiga capital electoral. Atât gustarea din aer liber, abonamentele la autobuz şi alte lucruri ce, cu siguranţă, vor veni în campania electorală sunt departe de a fi gratuite! Unele plătite de însăşi cei cărora le sunt destinate, ca urmare a faptului că şi ei sunt cetăţeni contribuabili. Deci când îi spui unui pensionar că un lucru sau altul este gratuit, dar, de fapt, el îl plăteşte, nu cumva se cheamă că avem de-a face cu o tehnică foarte abilă, foarte inteligentă de manipulare?

You may also like...

Leave a Reply