Un motto mai potrivit nici că ar exista: „Eu sunt un consilier mic, nu ştiu nimic!“ În şedinţele de îndată ordinare sau extraordinare consilierii locali votează, votează, votează!

„E pur si mouve!“. A dispărut bietul Galileo când, ieşind din sala de consiliu a închiziţiei şi, neavând de lucru, a şoptit printre buze un mare adevăr… La noi lucrurile sunt mult mai simple, mult mai clare. Aleşii locali nu precupeţesc nici un efort. Vin şi din vacanţă – augustul fiind o lună a lui cuptor renumită în acest sens – ca să ia parte la o şedinţă „de îndată“ pusă la cale de mai marii urbei. Mai contează că e august! Mai contează că litoralul fierbe şi staţiunile montane cu pensiuni de multe margarete îşi aşteaptă clienţii? Cam nu. O şedinţă de îndată nu e o nimica toată! Dar noi, ca cetăţeni, ne punem de fiecare dată anumite întrebări. E firesc să fie aşa, pentru că şi nouă ne pasă. Cu ce sunt mai câştigaţi sinăienii că anumite proiecte de hotărâre de maximă importanţă au fost discutate în cadrul unei şedinţe de îndată? Am vrea să aflăm cu cât timp înainte consilierii locali au fost anunţaţi de dezbaterea acestei şedinţe, de desfăşurarea acestei manifestări? Din câte ştim, conform legii, există un interval de timp anume în care consilierii locali trebuie anunţaţi, indiferent de natura şedinţei, chit că este de îndată, astfel încât aceştia să aibă timp să consulte pe îndelete materialele ce urmează să fie dezbătute în cadrul acestei manifestări. E prima oară când la noi şedinţele se ţin „fulgerător“ ca „uni“ să nu prea mai aibă timp de reacţie… Puterea locală chiar îşi asumă toate prerogativele? Face ce vrea? Bate din picior şi şedinţele de consiliu de îndată se ţin brusc? Mai are vreun înţeles, mai are vreo importan-ţă definiţia cuvântului democraţie? Puterea locală, pur şi simplu, trasează calea pe care merge acest oraş, fără ca nimeni altcineva să nu poată zice da sau ba? Fară ca nimeni să nu se poată opună? Vrem să credem că trăim în democraţie. Vrem să credem că puterea poporului încă există. Evident, mulţi dintre politicienii puterii au spinarea transpirată de teama alegerilor locale, care se apropie cu paşi foarte repezi. Asta, în schimb, nu le dă dreptul să facă tot ce vor. Cu ce ne vor mai „încânta“ oare în viitoarea campanie electorală? Căci spitalul nu e gata, şantierul din centru s-a prelungit cu încă un an, locuinţele pentru tineri şi cele sociale pentru evacuaţii din casele naţionalizate sunt încă o utopie… Ş.a.m.d. Ce ne vor promite oare în 2016? Aceleaşi visuri frumoase care n-au putut fi realizate până acum şi nici nu vor fi, în lipsa unui program politic coerent?

You may also like...

Leave a Reply