S-ar părea că trăim în secolul… minunilor! Parcul „Dimitrie Ghica“, un organism ce reînvie perpetuu

Ştiaţi bineînţeles, stimaţi cititori, că anumite specii de şopârle preferă să îşi lase ruptă coadă ca să scape vii dintr-un pericol pentru că, oricum, le creşte la loc. Ca să nu mai vorbim de salamandre, care tot din instinct de conservare, dar şi mai puternic, sunt în stare să treacă şi prin foc. Am putea găsi similitudini între aceste reprezentante ale regnului animal şi grădina publică, mai ales acum că este administrată cu mare entuziasm, dibăcie şi profesionalism de către reprezentanţii unei societăţi care se pare că este foarte bună prietenă cu administraţia noastră locală. Şi, mai ales, bugetul local este foarte „generos“ cu floricelele anul acesta. Dacă permiteţi folosirea unui termen uşor metaforic, atunci putem spune că acolo se petrec unele lucruri miraculoase! Cei ce îngrijesc parcul lucrează cu atâta îndârjire încât în curând am putea avea surpriza că denumirea de „Dimitrie Ghica“ dată grădinii publice poate fi înlocuită cu „Grădina Edenului“. Dacă cineva calcă pe iarbă muncitorii sunt în stare instantaneu să decoperteze bucata respectivă de gazon şi s-o înlocuiască cu alta. Dacă vreun beţiv se răsteşte la un arbust sau dacă vreun câine ridică piciorul lângă vreun tufiş, aceiaşi vajnici gardieni ai peisagistizării sunt în stare să înlocuiască pe dată piesele vegetale afectate. Nu mai e mult şi dacă vreun căţel (de rasă sau maidanez) va lăsa vreo „ruşinică“ pe aleile parcului, asfaltul va fi imediat înlocuit de firmele de construcţii care bântuie prin oraş… (PAMFLET)

You may also like...

Leave a Reply