Refugiile staţiilor de autobuz sunt simple elemente de „artizanat“ urban?

DSCN9155

N-am exagera dacă am spune că puterea locală a folosit de-a lungul ultimilor ani până şi adăposturile din staţiile de autobuz drept un fel de lait motiv pentru a se justifica în faţa celor care i-au dat votul. Aceste lucruri nu reprezintă nişte avantaje suplimentare făcute oamenilor de către puterea locală. Ele sunt nişte obiective edilitar cetăţeneşti necesare care se înscriu pe linia firescului activităţii unei administraţii locale care pretinde că-şi face datoria şi nu urmăreşte alte interese. Dar la noi, în Sinaia, bineînţeles că toate lucrurile sunt ceva „mai altfel“… Noi suntem mai mereu „cu moţ“. Aşa că mai marii urbei nu se sfiesc să se laude că asfaltează, că pun borduri şi, de ce nu, fac şi investiţii în aceste mini adăposturi pentru călători. Faptul că multe sunt aproape inutilizabile este un lucru bine ştiut de majoritatea oamenilor. Nu ne putem în schimb face că nu observăm acest nedorit fenomen. Mai ales că în anumite cazuri, cu un minim efort, lucrurile ar putea lua o turnură diferită, iar cetăţenii ar putea folosi într-adevăr aceste adăposturi. În cele ce urmează vă vom prezenta câteva aspecte pe care le-am constatat în urma unui succint periplu în urma căruia am vizitat câteva dintre aceste mini-gherete rustice. Nu ne referim la cele noi şi moderne, ci la unele deja existente. De ani de zile atât locuitorii din cartierul Platou Izvor, cât şi alţi călători care folosesc transportul sinăian în comun se plâng de un aspect nedorit pe care cei responsabili îl ignoră cu desăvârşire. Deşi acolo există un refugiu pentru călători de dimensiuni apreciabile, care ar putea fi cu certitudine folositor călătorilor în caz de intemperii, acest lucru nu se întâmplă. De ce oare nu se poate ca să existe o coordonare între locul de oprire al autobuzului în care se îmbarcă pasagerii şi locul în care a fost construit refugiul? E păcat să nu fie absolut funcţional, mai ales că la Sinaia vremea rea, ploaia, zăpada şi viscolul nu sunt nişte fenomene izolate în anotimpul rece. Dacă tot s-au cheltuit bani şi s-au depus eforturi pentru a avea parte de un transport civilizat – lucru altminteri de apreciat în contextul actual – nu se fac şi unele mici „reglaje“, ca totul să meargă strună?Odată cu dezvoltarea transportului în comun sinăian prin intermediul binecunoscutei societăţi orăşeneşti, microbuzele care deservesc traseele interurbane au fost obligate să se deplaseze doar pe varianta DN1. Pe acest traseu singurele adăposturi pentru călători care au fost puse la dispoziţie de administraţia locală sunt cel de la haltă şi cel de la gară.

La gară putem spune că este cât de cât util în caz de vreme nefavorabilă şi oamenii nu sunt făcuţi fleaşcă, reuşind să urce repede în autobuze după ce ies de sub protecţia acoperişului. În schimb la halta CFR se pare că adăpostul a fost pus doar de dragul ca cineva din administraţia locală să mai poată bifa o realizare în caietul de sarcini! Acum a dispărut cu desăvârşire…

You may also like...

Leave a Reply