La şcoala gimnazială din Poiana Comarnic torţa spiritului arde necontenit

Parcă pentru ca oamenii să nu fie sub apăsarea vremurilor, în prelungirea unor tradiţii ce ţin de educaţie şi frumos, se înscriu de fiecare dată activităţile cultural – educative ce se organizează de mai mult timp la Şcoala Gimnazială nr.2 din cartierul Poiana Comarnic. Poate şi locul dăruit de familia domnească Gheorghe Valentin Bibescu prin anul 1917, ca să se construiască aici o biserică şi o şcoală să fie astăzi un fel de suflet viu, ce arde necontenit la temelia acestor instituţii religioase şi educative.
***
Ne ferim de superlative, dar e imposibil să nu ne aducem aminte că de pe băncile acestei şcoli s-au ridicat multiple personalităţi marcante ale valorilor noastre naţionale. Când spunem asta ne gândim în primul rând la istoricul Ion Bulei – profesor universitar, doctor şi academician – care prin conferinţele şi cărţile sale „a descifrat” ca nimeni altul negura timpului din perioada modernă, cât şi mai târziu, a României, printr-o documentare riguroasă şi printr-o scriere de-a dreptul fabuloasă. Ce roman expresiv poate fi „Lumea românească la 1900”!… Apoi nu putem trece cu vederea că de pe băncile acestei şcoli a plecat Cornel Paraniac – fie-i ţărâna uşoară! – general cu patru stele, comandat de armate, primul nostru român reprezentat la cel mai înalt grad la prima misiune de diplomatică NATO de la Bruxelles. N-am putea pune punct dacă nu l-am menţiona aici pe profesorul universitar Constantin Buzatu de la „Universitatea Transilvania“ din Braşov care de pe băncile acestei şcoli a plecat mai departe spre descifrarea tainelor dumnezeieşti ale matematicii. Dar cine ar putea uita că aici a predat matematica profesoara Ioana Ţigău care astăzi, în orice discuţie avută cu domnia sa, nu încetează să laude ştiinţa de carte a elevilor săi de prin aceste ţinuturi?
***
Nu pot uita cum în perioada 2002 – 2006 scriitorul de renume naţional, Stelian Tăbăraş, mi-a cerut în mod expres: „Vasile, te rog, să mă duci la şcoala din Poiana ca să-mi lansez în mijlocul elevilor cărţile „Atelierul de tatuaje” (apărută în 2002 la Cartea Românească) şi „O să ne mai vedem” (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2006)“, unde scriitorul s-a bucurat de o călduroasă atmosferă din partea profesorilor şi elevilor. E de ajuns, poate, să rezumăm ce s-a întâmplat atunci prin cuvintele profesoarei de limba română Ioana Carmen Jeanu, astăzi profesor universitar la I.P.G. Ploieşti. „Aş minţi dacă aş spune că m-a luat prin surprindere întâlnirea cu scriitorul Stelian Tăbăraş. Mi-aţi vorbit atât de mult de opera şi viaţa trepidantă a dumnealui încât plăcerea de-al asculta a fost mare. Calmul vocii sale, solemnitatea discursului a pătruns adânc, aş putea spune, în simţurile elevilor. Mi-a fost foarte greu să susţin primele ore după această întâlnire. Trebuia să fiu un orator aproape la fel de bun pentru a-i putea atrage, prin altfel de discurs, bineînţeles, pe elevii mei. Cred că o asemenea întâlnire a fost o bună modalitate de a le deschide gustul pentru literatură”. Apoi trebuie amintite şi îndemnurile scriitorului adresate atunci elevilor, după ce a descris nudul din marmură al lui Moise sculptat de Michelangelo, conchizând: „Fiecare aveţi un bloc de marmură! Dacă nu ştiţi să folosiţi cum trebuie acest bloc, riscaţi din unul cât casa să faceţi un minuscul şoricel. Blocul ăsta de marmură este talentul, şansa voastră, viitorul vostru. Numai voi puteţi modela acest bloc de marmură! Depinde numai de voi!” Cine „i-o fi poruncit” lui Stelian că trebuie să vină la şcoala din Poiana atunci când se îngână prima brumă cu cea de-a doua?

***
Aşa stăteam eu şi mă gândeam, pe 5 octombrie 2015 de Ziua Internaţională a Educaţiei, în faţa elevilor de la şcoala nr.2 Poiana unde am fost invitat de excelenta profesoară, poetă, Cîlţ Mariana – să-mi lansez volumul de versuri „Nici eu nu dorm…”. Aşa am cunoscut aici un pedagog tânăr, cu mare dragoste faţă de elevi, cu toate că nu e din Comarnic, ce şi-a propus să continue activităţile cenaclului literar al şcolii la care cândva a aderat şi Stelian Tăbăraş. Vorba dumneaei „pentru a dovedi că şi într-o şcoală mică se pot descoperi spirite mari”. Iată câteva impresii ale elevilor despre această întâlnire. Georgiana Vasile, clasa a VI-a: „A fost o întâlnire emoţionantă. Am tras concluzia, pe cât pot eu, că prin această activitate desfăşurată că, la urma urmei, şi un scriitor e un om, dar cu totul altceva. Dar tot om este şi el. Ştiu că şi domnişoara dirigintă e poetă, scrie şi este un pedagog foarte bine pregătit, apropiată de noi. Mai ţin să spun că şi eu scriu, preferând genul S.F. Aş mai dori asemenea întâlniri cât şi înfiinţarea unui cenaclu literar în cadrul şcolii noastre”. Bianca Botoacă, clasa a VI-a: „După întâlnirea din ziua de 5 octombrie cu un scriitor, om de-al nostru, am înţeles că toate cărţile formează un univers ce nu poate fi înţeles de toţi oamenii, dar care ajută la instruirea şi educaţia oamenilor. Ele au viaţă şi ne pot inspira în viaţa cea de toate zilele. Viaţa cărţilor nu se sfârşeşte decât atunci când vor fi uitate pe un raft prăfuit. Aş dori ca şi pe viitor elevii din şcoala noastră să păstreze legătura cu scriitorii în viaţă”. Ioana Găgenel, clasa a VI-a: „Eu îmi imaginez că întâlnirile noastre cu personalităţile oraşului, cartierului nostru, sunt adevărate lecţii de viaţă în sensul că ne putem imagina realitatea şi altcumva, pe placul nostru. Apreciez mult versurile ce ne-au fost citite, cât şi faptul că învăţ limba şi literatura română cu o poetă, un om de excepţie, cu un pedagog foarte apropiat de noi. O numesc aici pe diriginta noastră, Cîlţ Mariana”. Directorul prof.Ion Tamaş: „Astfel de sărbători a unor evenimente din viaţa şcolii sunt ocazii de a crea o legătură mai strânsă între dascăli, elevi şi familiile acestora, pentru că au un ţel major: educaţia şi creşterea nivelului de civilizaţie şi cultură. Acesta nu se pot atinge decât prin şcoală, prin educaţie. Cât priveşte pe domnişoara Cîlţ Mariana pot spune, cu mâna pe inimă, că e o profesoară dedicată muncii de pedagog şi o face cu plăcere urmându-şi parcursul carierei didactice. Este respectată de elevi şi de părinţi chiar dacă nu e din localitate. Aceste întâlniri între personalităţile oraşului ar trebui să fie mai dese, ele fiind benefice pentru educaţia elevilor. Prin aşa ceva elevii află despre valorile Comarnicului din toate domeniile de activitate: literare, istorice, medicină etc., ambiţionându-i pentru a urma la rândul lor o carieră profesională într-un anumit domeniu. În altă ordine de idei, aş vrea să afirm că mă strădui ca această şcoală să se numească „Bibescu Vodă”, aşa cum se numea înainte de venirea comuniştilor la putere. Pentru că aşa e drept! Terenurile pentru construirea bisericii şi şcolii din Poiana au fost donate de familia prinţului Gheorghe Valentin Bibescu şi poienarii trebuie să ştie acest lucru”.

***
Domnişoara profesoară Mariana Cîlţ e o poetă şi un pedagog de nădejde. Pe deasupra este şi o bună poetă. „Se joacă deocamdată cu sensurile cuvintelor”, scrie prefaţatorul cărţii domniei sale în volumul „Nelinişte”, ce-i poartă numele şi care a apărut la editura SemnE din Bucureşti, în 2007. Eu aş zice că a părăsit demult faza ludică a poeziei, aşa încât să avem grijă să nu-i punem „beţe în roate” unei autentice valori artistice. S-o privim ca şi cum am ţine în palme o pasăre care nu mai poate sta dacă nu zboară. Aţi auzit oameni buni? Că nu-i aşa?, nici tunetul nu poate asurzi vocea poetului!

You may also like...

Leave a Reply