Performanţe edilitare la Comarnic! Atunci când visele devin realitate!

DSCN2853

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”, mă auzii şoptind în sinea mea când ne aflam în partea de sus a cartierului Ghioşeşti, pe culmile lui, pe Mezdrea cum zic localnicii. Înspre nord-vest se vede muntele Pleşuva, ce sprijină cerul de un albastru crud cu creştetu-i. Din inima lui pleacă un drum. Drumul hoţilor, cum e botezat în zonă, ce se opreşte tocmai la Cota 1000 pe şoseaua ce leagă această staţiune ce nu poate „fi dezlipită“ de regalitate, de Târgoviştea plină şi ea de istorie.
***
Ar fi bine să nu uităm că pe data de 29 iulie 1839 francmasonul Jean Alexandre Vaillant – profesor şi director al Colegiului Sf. Sava din Bucureşti, a arborat pentru prima dată tricolorul, lăsându-l să fluture pe acest munte în adierea fierbinte a verii. De aceea cred că primăriei oraşului Comarnic îi revine misiunea simbolică să sărbătorească aşa cum se cuvine, în fiecare an pe 29 iulie, acest eveniment de-o importanţă majoră pentru aceste ţinuturi de legendă ale Pleşuvei. „Da, primăria se va implica anul viitor în cinstirea acestui eveniment prin construirea unei structuri metalice ce va fi montată pe vârful Pleşuva, unde va fi arborat tricolorul în format mare împreună cu denumirea Comarnicului, luminată, ce poate fi observată din partea sudică, de pe DN1 (Nistoreşti)”, precizează primarul interimar, azi „furându-mi” vorba din gură”.

***
Acum Pleşuva se tolăneşte în lumina de gutuie a toamnei, iar singurătatea ei de culoarea aurului spaniol e imposibil să nu-ţi aducă aminte de vremea vestitelor poveşti, când lotri controlau cu osârdie aceste meleaguri fabuloase. Şi ca nu cumva soarele şi luna să se încline, cerul se sprijină cu latura vestică pe imensa cămilă cu două cocoaşe (vârfurile Gurguiata şi Urzicatu). Ambele masive muntoase sunt împădurite (cum, oare, rezistă în prelunga noastră trecere spre capitalism când atâtea păduri au fost rase de către hrăpăreţii sistemului?) aşa încât toamna cuibărită la pieptul lor îşi scaldă veşmintele într-o paletă de necuprins a culorilor şi e imposibil să nu simţi, dacă te afli aici, pe Mezdrea, cum această privelişte, greu de redat în scris, te spală pe dinăuntru. Te curăţă de toate relele, trăind splendoarea acestor clipe ce nu se dezlipesc uşor de retină. Şi cum ochiul, aici şi acum, nu are astâmpăr, „mă sprijin“ în continuare pe culmea sudică a acestor dealuri, unde se văd casele tălenilor de unde răzbat tălăngi şi clopote, semn că animalele încă mai pasc prin grădinile încă nebrumate. E o privelişte de vis unde e imposibil să nu-ţi imaginezi că aici Dumnezeu a amestecat culorile ca să arate lumii că raiul e la o azvârlitură de băţ de fiinţa omenească. E vis şi realitate! Realitate pentru că prin această zonă atât de pitorească s-a asfaltat drumul intravilan de la bazinul de apă al Ghioşeştiului, încolo, spre cantonul Mezdrea. „Circa 3,5 km”, îmi spune primarul interimar, ing.Mircea Costin Cocă, ce a dorit „să-şi piardă” vremea cu mine însoţindu-mă în periplul meu prin splendorile toamnei prin cartierele Comarnicului. „Această lucrare face parte dintr-un proiect mai amplu, cu fonduri europene, şi care se intitulează în scripte: Modernizarea unor tronsoane de drum din oraşul Comarnic. El a început de doi ani. Tronsonul acesta pe care vi-l arăt acum este numărul unu. Acum câteva zile s-a realizat stratul doi de asfalt (stratul de uzură) şi este un drum ce duce până la joncţiunea cu cel forestier. Este o cale de acces spectaculoasă printr-o zonă liniştită, vedeţi şi dumneavoastră!” (Şi îmi arată cu mâna dreaptă întinderile de poveste dintre cele patru puncte cardinale: „Uite!… Uite!… Uite!… Uite!”…). Aici sunt perspective în a se construi case de vacanţă şi pensiuni…

Privesc şi nu ştiu de ce gândul îmi fuge spre drumurile „omorâte” cu lucrările de canalizare ale oraşului. Ca „să ies” din gânduri, mă trezeşte la realitate primarul nostru interimar când ajungem în dreptul unei lucrări de consolidare a acestui tronson de drum făcute ca la carte, zdravăn, fără de moarte, cum zice românul. „Vedeţi, e operă de artă!” Da, într-adevăr, în faţa noastră e un „lucru bine făcut” (ca să fim în ton cu „moda”!). Este o consolidare a drumului cu fundaţii, îmi închipui, până a dat de straturile tari de pământ, cu elevaţia din gabioane unite la partea de sus printr-o centură de beton armat. Taluzurile sunt din macadam de carieră ca să infiltreze mai bine, gândesc, apele pluviale pentru a fi preluate de drenuri. E o lucrare care îţi „dă încredere”, dichisită, trainică şi ne închinăm pentru că la temelia ei a murit un constructor, din moment ce este o cruce din fier forjat montată deasupra zidului de sprijin, la jumătate, cu flori proaspete de ieri sau de alaltăieri. Probabil, la amândoi ne trece prin minte ideea de sacrificiu pentru realizarea unui lucru trainic, iar pentru asta ar trebui să păstrăm un moment de reculegere! Parcă timpul s-a oprit în loc pentru un timp… În fine… „Acesta este primul tronson dintr-un amplu proiect, cum vă spuneam, din fonduri europene accesate pe vremea primarului Botoacă”, ne precizează, într-un târziu, primarul interimar, mulţumit de cum a fost „tras” proaspătul strat asfaltic.  „Lucrarea a fost executată de către SC Cast SRL Băneşti. În cartierul Ghioşeşti mai sunt începute două tronsoane din acest program cu fonduri europene. Şi anume, tronsonul II, în lungime de aproximativ doi kilometri, de la Brînzi Stelian până la pod la Topliţa şi vreo 500 m.l. – tronsonul III, pe porţiunea de drum comunal: pod Piaţă – Beldica Paul. Urmează ca anul acesta să se execute, ţin să mai precizez încă o dată, stratul doi de asfalt împreună cu finalizarea tuturor rigolelor. Tot pe acest proiect urmează să se execute, şi asta este în funcţie de condiţiile meteorologice, tronsonul de drum principal de la Oancea până la Purcaru, în lungime de un kilometru, şi Neagoe – Băitoiu, în lungime de 900 m.l. Uitasem să vă spun că pe lângă acest proiect mai avem încă unul cu fonduri europene intitulat: „Modernizarea unor porţiuni de drum din cartierele Ghioşeşti, Poiana, Vatra Sat şi Podu-Lung din oraşul Comarnic”, din care o porţiune de circa 700 m.l. (Marcu – Albert) s-a realizat parţial. În cartierul Poiana urmează să se toarne un strat asfaltic peste cel de beton, pe porţiunea Oprescu – Colţii de Nisip, cu schimbarea sistemului soluţiei tehnice pentru preluarea apelor pluviale, dar numai după ce Euroconstruct Trading 98 SRL Bucureşti va termina lucrările de canalizare”.

***
Mă uit înapoi şi aş dori ca toate drumurile din cartierele oraşului să arate ca acel tronson: Gigi Purcaru – Canton Mezdrea. Primarul parcă îmi citeşte gândurile, de îl aud spunându-mi: „Aşa o să fie! Şi zic asta nu ca o vorbă aruncată în vânt… O să vedeţi, dar asta cere ceva timp din cauza lucrărilor de canalizare întârziate atât de mult de constructor!” Batem palma şi „rupându-ne” de acest rai care se află pe Mezdrea – în Ghioşeşti – dăm înspre nord-sud de o privelişte de-a dreptul din basme. Sunt culmile Floreiului, Feţei, Seciurei şi Boncului, unde toamna este o fantastică balerină pe una din cele mai frumoase scene ale lumii (şi câte mai sunt în ţară?): Comarnicul, pe dealuri. Oare, de ce nu învăţăm nimic din atâtea minuni dumnezeieşti ce ne înconjoară? Că „niciodată toamna nu fu mai frumoasă”…

You may also like...

Leave a Reply